Bucuresti Portativul firelor fara stapan?

Incercati sa faceti o poza exteriorului oricarui obiectiv turistic din Bucuresti. Iti iei frumusel aparatul de fotografiat, mai performant sau nu, si mergi vitejeste sa te documentezi despre un muzeu, hotel, statuie, biblioteca, casa veche, farmacie sau piata agroalimentara. Normal ca vrei si o fotografie de ansamblu, din care sa reiasa clar marimea edificiului, amplasarea, orice ar putea pune in evidenta frumusetea sau degradarea. In fata obiectivului se va aseza, categoric, un somoiog  de fire. Iti muti locul, cauti alt unghi. Acelasi rezultat. Abia atunci iti vei da seama ca nu exista artera stradala din oras care sa nu fie marginita de stalpi legati intre ei printr-o retea de fire. Multe fire. Mai intinse, sau mai lasate. Prin unele locuri chiar cazute la pamant, la indemana copiilor. Un portativ grotesc, incheiat apocaliptic cu unul sau mai multi colaci de sarma neagra fixat pe stalp. Colacul „nostru”  este omniprezent, semn clar ca urmeaza o noua extindere a retelei de sarma. Aceasta practica trebuie oprita cumva. Se tot vorbeste de faptul ca orasul este urat, gri. Trecem deja nepasatori pe langa asemenea aspecte, care fac parte din viata noastra cotidiana. Nu le mai vedem. Dar ele sunt prezente. Sunt un milion de moduri de a nu face ceva, si un singur mod de a-l rezolva. Primaria a inceput o actiune. Poate o si termina!