Calatoria omului spre sine insusi

Bombardarea Taorminei Era intr-o vara caniculara, cu seceta si saracie, intr-un oras stravechi, bantuit de razboi. Cand aerul statea pe prispa amiezii, ascuns si inecat in praful starnit de multimea aflata in timpul procesiunii Zilei de Sarbatoare a lui San Pancrazio, a inceput bombardamentul. Se petrecea in 9 iulie 1943, la Taormina, in Sicilia, cand Aliatii, fie ca stiau, fie nu, de sarbatoarea Patronului Sfant al orasului, si-au pornit actiunea de distrugere a inamicului germano-italian. Pancrazio a calatorit la Ierusalim cu parintii sai, unde l-a vazut pe Iisus. Apoi, s-a botezat. Sf. Petru il descopera peste timp, il cheama in Sicilia si il numeste, in anul 40, primul episcop in Tauromenion, unde reuseste sa converteasca multi pagani, de la politeism la crestinism, chiar si pe prefect. Un grup de pagani, adoratori ai zeilor, l-au atras intr-o casa, l-au ucis cu pietre si au ascuns cadavrul. Printr-o minune, discipolii sai au gasit corpul si l-au inmormantat. Martirul, care avea la momentul supliciului nouazeci de ani, a fost declarat sfant, iar moartea sa se comemoreaza pe 9 iulie.  La bombardament au murit multi oameni. Se spune ca, de atunci, San Pancrazio a fost discreditat, considerandu-se patronajul insuficient. Totusi, ziua orasului a ramas tot 9 iulie, iar ocrotitor spiritual, San Pancrazio. O fi fost vreun blestem. Poate ca si sfintii mai au parte de blesteme, sa le scada puterile divine. „Bomba” de la Semlac Cativa ani mai tarziu, tot intr-o vara caniculara, cu seceta si saracie, intr-o casa veche de pamant, tot la ceasul amiezii, cand ulitele erau inecate de praful starnit de un card de gaste-ciupelite ce grabeau sa prinda loc in Muresul micsorat de langa satul Semlac, se nastea Teodor Bulza. In 9 iulie, deci, vedea lumina zilei, nu oricine, pentru locuitorii Semlacului, ci unul dintre nepotii lui Nica Hopsitar, zis Sfantu’, pentru ca, in urma cu 50 de ani, acesta a avut revelatia intalnirii cu cele Sapte fete mari si sfinte si curate, care sunt cele sapte zile, trimise de Atotputernic. Avea sa fie o curiozitate, generatoare de pelerinaje, precum mult mai tarziu la Petrache Lupu, din Maglavid. Si in acel 9 iulie a explodat o bomba la Semlac. Baba Ana, moasa, ii spune tinerei mame despre noul nascut: Iuuuu, ca uratu-i! Ce s-a intamplat, e lesne de inchipuit. Viata isi vede de drumTimpul a trecut, oricum. Taormina si-a revenit, dupa razboi, la obiceiuri, Teodor Bulza nu a mai fost asa de urat, dar s-a stramutat din Ardeal in Banat, la Timisoara, a urmat scoli inalte, a ocupat functii importante, a fost un foarte bun ziarist si conducator de ziar judetean, cu cel mai mare tiraj din tara, la vremea aceea din anii ’80. Ba chiar a trecut, cam o jumatate de ora, lunga cat de un veac, mi-a marturisit, si prin beciurile puscariei, in timpul neclarelor evenimente din Decembrie ’89. A scris si cateva de carti, fiind intotdeauna apreciat, incepand de la colegii de la Universitate, a carei revista a condus-o, si pana la cititorii ziarului din judetul Timis, ca si, ani buni, ai revistei Flacara, de facto a lui Adrian Paunescu, marele sau prieten si protector. In anii capitalismului salbatic, cand si presa s-a divizat, in functie de interesele noilor grupuri aparute in societatea noastra, Teodor Bulza a ales, poate din dorinta ori din intamplare, sa stea aproape tot de dragostea dintai, ziarul. Este proprietarul unei tipografii situate in incinta fostei Case a Presei Libere (?), Cromoman, dupa numele chiar al masinariei germane, laudat fiind de nemtii care i-au furnizat utilajul. Cu cei 20 de oameni alesi si harnici, tipareste acum un numar de 20 titluri de cotidiane si periodice din Bucuresti si opt judete, indiferent de culoarea politica a editorilor. Importanta este culoarea cernelii, care trebuie sa tinda spre perfectiune, dupa sloganul Tehnologie germana, suflet romanesc. Timpurile Taorminei In vremurile cand strabunii isi creau asezaminte, cum a ajuns si Semlacul zilelor noastre, indigenii siculi fondau in anul 396 I.Ch. asezarea Tauromenion, sustinuti de comandantul cartaginez Imilcone. De atunci, istoria Taorminei a fost scrisa fie cu bucurie, fie cu sangele razboaielor cotropitorilor. Locuitorii acestor meleaguri au avut parte de diferiti conducatori, cu diferite obiceiuri si culturi. Au facut parte din Regatul Siracuzei, au stat sub imparatii romani si cei greci. De la Cicero, aflam ca Tauromenion a fost civitas foederata, oras aliat. De la Pliniu si Ptolemeu aflam ca Imparatul Augustus a tranformat Tauromenion in colonie romana, care avea un excelent vin si o marmura de foarte buna calitate. Si Imperiul bizantin s-a intins pana aici, dar si arabii. Dinastia Bourbonilor nu a lipsit nici ea, cum nici habsburgii, pana cand revolutionarii lui Garibaldi au alipit Sicilia, in anul 1860, de Regatul Italiei. Destinatie turistica De la sfarsitul sec. al 19-lea, Taormina (denumirea moderna), oras al Provinciei Messina, devine o destinatie turistica foarte populara pentru europeni, in special, englezi si germani. Asa au ajuns pe aceste meleaguri Oscar Wilde, Nicolae I al Rusiei, Goethe, care a lasat pagini incantatoare in cartea sa Calatorie in Italia, Nietzsche – a scris aici Asa grait-a Zarathustra, Wagner s.a. In sec. al 20-lea, orasul devine o colonie a artistilor expatriati, a scriitorilor, altor intelectuali. Aici, la Taormina, s-au scris poeme, romane, nuvele, povestiri, eseuri, carti de calatorii. Teatrele grecesti si romane si-au pastrat urmele pana azi. Taormina nu are numai mine, mare si munti, dupa cum se poate vedea din operele create aici. Otto Geleng, la numai 20 de ani, a pictat peisaje din Taormina, pe care le-a prezentat intr-o expozitie in Europa, fiind acuzat de o imaginatie neverosimila. In replica, acesta i-a invitat pe contestatari la fata locului. Un fotograf, baronul Wilhelm von Gloeden, a lasat portrete celebre ale locuitorilor. Islandezul Halldór Laxness – premiat cu Nobel pentru literatura in 1995 – aici a scris Marele tesator din Kashmir. Nici americanul Tennessee Williams nu a ocolit acest pamant al provocarilor, al inspiratiilor, al iubirilor si poate al suferintelor sau mai bine-zis al incercarilor. Ce i-a inspirat?  Poate Isola Bella, Capo San Andrea, orasul construit pe munte la 300 m deasupra Marii Ionice, sau cel mai mare si activ vulcan din Europa, Etna? Poate toate la un loc si sa nu uitam nici urmele civilizatiilor stravechi sau cele noi prin cunoscutul Festival de literatura, unde, in 1971, a fost lansat si poetul roman Eugen Jebeleanu, sau Taormina Film Fest, Festivabar, Teatrul vechi. Un roman la portile nemuririi Si, iata-ne ajunsi in Taormina sec. al 21-lea, cand avea sa explodeze o noua bomba, romanul Fascinatie, scris de Teodor Bulza, inspirat de aceste locuri mirifice precum inaintasii sai in ale scrisului. Adica de ce nu am avea si noi… falitii nostri, adica victime ale dragostei. Turistul Teodor Bulza nu a petrecut multe zile in acest straniu orasel si nici nu a venit hotarat sa creeze, manat de poezia scrisa de altii inaintea sa aici, ci poate mai degraba de feeria locurilor si confruntarea cu vulcanul Etna, care, asemenea omului sensibil, mocneste si, din cand in cand, erupe. A fost o simpla recomandare a unei agentii de turism, care-si exercita obiectul muncii. Dar, se pare ca spiritul Sfantului Pancrazio din Taormina – si, in cazul lui Tudor, poate chiar al lui Sfantu’ Nica Hopsitar – scoate la lumina bombele  neexplodate din ziua si festiva si indoliata de 9 iulie a anului 1943, si da forta creatiei, energizata si de zbuciumul muntelui din apropiere. Asa a reusit Teodor Bulza, autor al unui roman de exceptie, recent aparut in Editura SEMNE, sa se rataceasca pe Muntele Etna, sa haladuiasca, disperat, acompaniat de o haita de vulpi blande, care i-au luminat calea cu ochii lor stralucitori, in cautarea a ceea ce a numit candva Naluca din crangul vietii mele. Simbolul acestei rataciri, la un anume prag al anilor, nu a reusit, inca, sa il inteleaga, chiar daca l-a cautat prin frenezia si dramatismul cuvintelor, al metaforelor si elegiilor inchinate femeii iubite. A crezut, si mai crede, in clocotul vulcanului interior spre adevarul dorit, ca o aspiratie spre fericirea si implinirea umana, generand spre lumea din afara o la fel de clocotitoare lava, care l-a facut pe poetul Adrian Paunescu sa scrie in prefata romanului-jurnal:Un episod fascinant din lunga poveste de dragoste a lumii, poveste mereu nebuna, mereu pasionanta, mereu nefericita!Mergeti in Taormina, un taram care a dat un sfant, ca si Semlacul, si veti afla acolo ce simtiti. E inaltator, macar pentru faptul ca locul e suficient de generos pentru a nimeri si peste urmele pasilor atator oameni celebri. Dar, inainte de plecare, cititi romanul Fascinatie al „nepotului” Teodor Bulza, un prieten adevarat. Si el a nimerit intr-o Noapte a Iguanei, isi povesteste tensiunile si se dezvaluie cu surprinzatoare, dureroasa si admirabila sinceritate.

Images: