Casa Iacob Hozevitul

Satul Horodistea, comuna Paltinis, judetul Botosani O mare actiune culturala din zona Botosaniului, sprijinita de Mitropolia Moldovei si Buco­vinei, este aceea ca dupa restaurarea casei natale a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul din satul Horodistea, comuna Paltinis, s-a facut un muzeu al obiec­telor de uz casnic, lucruri donate chiar de rudele Sfantului. Fac martu­risire Mariei Sale Cititorului c-a trecut ceva vreme pana am plecat spre satul cu 1836 gospodarii atestat documentar din timpul domniei lui Petru Schiopul (1585-1589). Istoria Sfantului Ioan cel Nou Hozevitul de la Neamt Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt a fost odraslit in binecuvantatul pamant al Moldovei, nascandu-se la 23 august 1913 in satul Crainiceni, care pe atunci facea parte din comuna Horodistea, judetul Dorohoi, acum judetul Botosani. Din botez a primit numele de Ilie, parintii sai, Maxim si Ecaterina, fiind tarani simpli, dar foarte credinciosi. Mama insa a pierdut-o la putin timp, iar tatal, si-a dat viata in razboi pentru patrie, de aceea Ilie a fost crescut de bunica sa, Maria Iacob, care a plecat la cele vesnice si ea in 1924. Ilie a ramas in grija feciorului ei mai mare, Alecu, iar dupa bacalaureatul luat la Cozmeni-Cernauti este trimis la facultatea de teologie de la Cernauti, dar prefera viata monahala de la 20 de ani. Putin dupa aceea staretul Manastirii Neamt il trimite sa urmeze Facultatea de Medicina, dar si sa-si satisfaca stagiul militar. La 8 aprilie 1936 este tuns in monahism, iar numele ii este schimbat in Ioan. Trece prin diverse ascultari, intendent de staretie, bibliotecar si profesor de romana la Scoala monahala, dar chiar in toamna acelui an pleaca spre Tara Sfanta, impreuna cu doi monahi, Claudie Derebreanu si Damaschin Ignat. Se retrage intr-o pestera din pustia Iordanului, unde va sihastri timp de doi ani, apoi se va inchinovia in Manastirea Sf. Sava, alaturi de cinci calugari romani, unde se nevoieste opt ani. In 1945 este prohorsit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului, fiind numit apoi egumen la Schitul romanesc din Valea Iordanului, apoi hirotonit preot in 1947, in Biserica Sfantului Mormant. Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautand calea desavarsirii, se inchinoviaza in manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, situata pe raul Cherit. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale in cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost, impreuna cu ucenicul sau, monahul Ioanichie Paraiala,  in pestera „Sfanta Ana”, care se afla nu departe de manastire. Petrece aici in post si rugaciune, rabdand frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Manca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savarsea pravila calugareasca in paraclisul pesterii, iar in sarbatori slujea la biserica manastirii. La moartea sa multime de pasari s-au adunat in jurul pesterii, aratand prin aceasta legatura Sfantului cu natura inconjuratoare. Cel care a fost un prea ales vasal al lui Dumnezeu si-a dat sufletul in mainile Domnului, la 5 august 1960. Din cei 47 de ani impliniti, 24 ii petrecuse in post si nevointa la Locurile Sfinte. Trup inmiresmat Dupa doua decenii de la trecerea sa la Domnul, mormantul sau a fost deschis in vederea asezarii osemintelor in gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti, asa cum citim in paginile de istorie, s-a constatat ca trupul nu-i fusese atins de putreziciune si raspandea o buna mireasma. La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a ingaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt in biserica Sf. Gheorghe Hozevitul din apropierea Ierusalimului, fiind asezate intr-o racla de abanos si sticla dintr-un mic paraclis si depuse langa moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale. Prin geamul sfintei racle, cei ce vin sa se inchine si sa se roage pot vedea un calugar dormind. Osemintele sfantului sunt imbracate cu vesmintele unui ierarh roman. La imbracare, i-a cazut o falanga, care se afla acum la Manastirea Neamt. In prezent, marele sihastru este cunoscut sub numele de Cuviosul Ioan cel Nou Romanul, Hozevitul, si este praznuit de toti oamenii din tarile crestine, dar mai ales de cei din Romania, Grecia, Cipru si Tara Sfanta, la fiecare 5 august, data mutarii lui la cele vesnice. Datorita vietii sale desavarsite, prin cuvant si fapta, Sfantul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerand ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale la Dumnezeu pentru a dobandi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Canonizarea oficiala de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a avut loc in 20-21 iunie 1992. Academia Ortodoxa „Sf. Ioan“ de la Neamt Cu binecuvantarea actualului Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, in 1993 se aproba infiintarea Academiei „Sf. Ioan Iacob-Hozevitul de la Neamt”, centru de spiritualitate si cultura ortodoxa, care in acelasi an, intre 23-30 august, gazduieste lucrarile primei Adunari generale a Asociatiei Tineretului Ortodox din Balcani. Un deceniu mai tarziu, mai precis pe 6 septembrie 2003, in comuna Paltinis, au inaugurat casa refacuta in care se nascuse cu 90 de ani in urma Sf. Ioan Iacob Hozevitul, o idee pusa in practica de Ministerul Culturii si Cultelor – Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Botosani, Prefectura judetului, Protopopiatul Darabani si primaria din localitate. Casa a fost refacuta, dupa cum aveam sa constatam dupa modelul initial si reinvie atmosfera veche prin mobilier, scoarte, stergare, obiecte de uz gospodaresc, fiind deja un loc de pelerinaj pentru cei care vor sa cunoasca viata, faptele si minunile savarsite de Sf. Ioan Iacob Hozevitul. Ganduri despre minune Astazi, prin Paltinis, prea putine amintiri mai dainuie intregi in mintile localnicilor care l-au cunoscut pe Iluta atunci cand era copil sau adolescent. Si aceasta din cauza trecerii timpului, care a lasat in urma tineretea si mintea agera a celor de-o varsta cu el, care nu-s putini. Am stat de vorba cu Aglaia Adascalului, 96 de ani, verisoara dupa mama cu Sfantul Ioan Iacob, venita din intamplare acasa in ziua cand am fost noi acolo, in rest ea stand la Botosani. L-a vazut ultima oara prin 1936 in curtea casei pe cand tanarul monah se hotarase sa plece in Tara Sfanta. Inainte de plecare, calugarul Ioan s-a intors in sat sa vanda pamantul ce-l mostenise de la parinti, pentru a avea cu ce sa plateasca drumul. Impreuna cu sotul, Vasile, au mers in 1987 la Ierusalim pentru a se convinge ca trupul acela inmiresmat si cinstit de toata lumea, imbracat in vesmant de preot, era cu adevarat al verisorului. Acum, localnicii si mai cu seama rudele ii spun „Sfantul”, multi invatandu-i Troparul si Acatistul pe dinafara. Poate de aceea teritoriul acestei parohii este ferit de ploi mari, de grindina sau seceta. Din vechea biserica din lemn cu hramul „Sfantul Ioan Botezatorul”, in care a fost botezat pruncul Ilie Iacob, se mai pastreaza Sfantul Chivot, clopotul si alte cateva obiecte de cult, printre care si doua potire, astazi duse la vale, la muzeu, presupunandu-se ca din acestea copilul Ilie a gustat trupul si sangele Domnului. Loc de pelerinaj Centrul de pelerinaj cuprinde bi­se­rica noua a satului, casa natala, mor­mantul mamei si al bunicii sfantului. In fiecare zi anuala de praznuire se organizeaza, dupa Sfanta Liturghie, un pelerinaj la obiectivele amintite, dupa cum ne-a marturisit parintele paroh Vasile Susu. Casa memoriala a fost reconstruita de curand, aici turistii, extrem de numerosi, putand admira fotografii ale Sfantului, haine, frag­mente din metaniile sale, o copie dupa Liturghierul cu insemnarile sale si inca mult, multe altele. Parerea reporterului este ca aici ne aflam in cea mai saraca zona din tara, lucru resimtit si la nivelul celor nu mai putin de sapte institutii de cult, cu toate ca, la Paltinis, primarul Costel Romanescuo ajuta cat de mult poate, mai ales ca bunicii sai au fost cantareti pe la biserica. Curand se va termina si biserica de la Cuzlau, in­chinata tot lui Iacob Hozevitul, inceputa in anul 2000. Nu va ascundem faptul ca sunt ceva probleme aici si cu cei 30 de crestini de rit vechi care se cred mai ortodocsi decat Patriarhul. Cum la fel de adevarat este ca, suparat pe preotul satului, un patron si-a tras biserica in fundul gradinii, conform spiritului dam­bovitean de care nu mai scapam in vecii vecilor.  Locurile merita a fi vizi­tate de obisnuitii turismului religios si nu numai. Daca esti ortodox, cu atat mai mult.