Casa memoriala Anton Pann

Caldararul cel istet Anton Pann s-a nascut la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in localitatea bulgareasca Sliven si a murit in noiembrie 1854, la Bucuresti. Adevaratul lui nume era Antonie Pantoleon Petroveanu si provenea din familia unui caldarar. Prin prescurtarea numelui de familie si romanizare va fi numit Anton Pann. Paraseste inca din co­pilarie locurile natale. In timpul razboiului ruso-turc, din anii 1806-1812, mama sa, Tomaida, ramasa vaduva, pribegeste cu copiii in nordul Dunarii. Dupa o scurta sedere la Chisinau, unde ajunsese doar cu Anton, in urma mortii celor doi fii mai mari, inrolati in armata rusa si cazuti la asediul Brailei, Tomaida ia din nou drumul spre sud, stabilindu-se in 1812 la Bucuresti. In timpul Revolutiei  de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, s-a refugiat la Brasov, unde a locuit pentru un timp si, de asemenea, cativa ani din viata sa sunt legati si de orasul Ramnicu Valcea, unde a fost „dascal de muzichie” la scoala organizata pe langa Episcopia Ramnicului, intre anii 1826-1828 si 1836-1840. Pe cand era profesor de muzica bisericeasca la Seminarul din oras s-a indragostit de nepoata staretei de la Manastirea Dintr-un Lemn. Au fugit la Brasov, unde cei doi tineri s-au casatorit la biserica din Schei. Ulterior, in micile lui evadari din Bucuresti la Valcea regasea locurile si viata spirituala care l-au inspirat in creatiile sale, dar si fetele frumoase de care se spune ca era mereu indra­gostit. Din 1828, revenit la Bucuresti a desfasurat o activitate de profesor de muzica si de tipograf avand atelierul sau propriu, unde au fost editate toate lucrarile sale lite­rare si muzicale. Dupa victoria revolutiei in Tara Romaneasca, Anton Pann a participat, alaturi de oficia­litatile orasului Ramnicu Valcea, la 29 iulie 1848 in Parcul Zavoi, la ceremonia organizata cu prilejul „sfintirii stindardelor libertatii nationale dupa noua constitutie”. Atunci s-a cantat pentru prima oara marsul revolutionar „Desteapta-te romane”, pe versuri de Andrei Muresanu, a carui mu­zica o compusese, adaptand melodia cantecului „Din sanul maicii mele”. Acest moment a reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al Romaniei. Intre blocuri, o farama de istorie Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann din Ramnicu Valcea este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea. Simbol al orasului valcean, casa cu pivnita si foisor l-a gazduit pe cel numit de Mihai Eminescu „fiul Pepelei cel istet ca un proverb". Construita din zidarie si lemn si acoperita cu sita  casa isi impune personalitatea intr-o zona centrala a orasului, dominata de o arhitectura mo­derna, dupa ce a fost translatata pe o distanta de 37 metri de pe amplasamentul ei initial, odata cu mo­dernizarea si reamenajarea teritoriala. Expozitia din cadrul casei a fost amenajata pentru a ilustra  interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier, obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca, ce au avut legaturi cu viata si opera autorului Povestei vorbei, printre care cel al maicii Meletina, stareta Manastirii Dintr-un Lemn si tipograful Ion Popovici. Piesele de mobilier din salon - divanul, biblioteca, masa cu scaune - sunt in cea mai mare parte cele originale ale casei, din perioada in care a fost locuita de scriitor. Perdelutele cusute de mana, fata de masa lucrata manual cu fir de aur si obiectele de decor din cositor, alama sau alpaca, precum si ins­tru­mentele sale muzicale (cobza lui Barbu Lautaru) participa si ele la refacerea atmosferei de altadata a casei. In ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si  povestiri ale lui Anton Pann, opere care ii evidentiaza activitatea tipografica si literara si care au facut din Anton Pann un nume de seama al culturii romanesti. Casa memoriala Anton Pann este un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat daca ne aflam pe meleagurile valcene. Str. Stirbei Voda nr. 4, Ramnicu Valcea