Cazinoul din Constanta - De la glorie la ruina

Drumul spre glorie Istoria Cazinoului din Constanta incepe odata cu anul 1880, la scurt timp dupa revenirea Dobrogei la patria mama, Romania. Era o constructie de paianta, captusita cu scandura la exterior si ridicata langa Farul genovez. Avand in vedere importanta pe care a capatat-o in scurt timp in viata orasului, si pentru ca a fost grav afectata de intemperii, vechea cladire este inlocuita cu alta, construita in acelasi stil, dar mai bine plasata, si data spre exploatare fiului marelui povestitor Ion Creanga. Acesta reuseste performanta de a transforma Cazinoul in atractia care strangea cea mai multa lume la un loc. Totusi, pentru ca devenise demodata, se hotaraste construirea unui cazinou modern, asemanator celor de pe Riviera franceza. Constructia a fost finalizata in 1910 si a costat enorm. Contestata de multi contemporani, considerata o cladire pretentioasa si complicata, o matahala impopotonata care incarca inutil tarmul marii, scumpa cladire devine totusi in scurt timp unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici, incognito, din toate colturile lumii. Partea superioara a cladirii este decorata cu elemente arhitecturale de forma navelor antice (rostrale), cu capete de berbec si ghirlande de alge marine, in timp ce interiorul este somptuos, cu scari si balustrade impunatoare, coloane imbracate in stucatura si pereti cu braie din marmura. In perioada 1985-1987 cladirea a fost renovata, fiind schimbata toata mobila din interior. Calea spre ruina Nu exista catalog al Romaniei care sa nu includa fotografia aceastei cladiri, simbol al orasului Constanta si al litoralului romanesc. Astazi, Cazinoul continua sa existe la malul marii, in asteptarea stralucirii de altadata. O cladire abandonata, cu tencuiala jupuita, geamurile sparte, stucaturile distruse, balustradele ruginite, superbele candelabre partial distruse atarnand sinistru intr-un decor dezolant. Prin sparturi oricine poate intra in cladirea lasata la voia intamplarii. Cum s-a ajuns aici? Cladirea este pe lista monu­mentelor istorice ale Ministerului Culturii, iar administratia locala trebuie sa respecte legile specifice si sa aiba acordul acestui minister. Incercarea de a o reabilita s-a lovit de mult discutabila lipsa de norme de aplicare a ordonatei Guvernului pentru concesionarea acestui tip de cladiri, care se poate face pe maxim 49 de ani. Astfel se explica totala abandonare a acestei cladiri, care apartine patri­moniului national. Stim ca s-au facut incercari de concesionare, care ori au esuat, ori concesionarii nu se tin de contractul semnat. Sau sunt alte interese, o politica de a micsora valoarea cladirii pentru a o inchiria pe doi lei. Cladirile aflate in proprietate privata a per­soanelor fizice pot fi incluse in proiectele de restaurare prin accesarea de fonduri de la Ministerul Culturii si Cultelor. Dar cele care se afla in domeniul public sau privat trebuie sa dispara? Sau pur si simplu trebuie urgent cautata o solutie la nivel guver­namental, altfel Cazinoul din Constanta, ca si multe alte cladiri de patrimoniu sunt sortite pieirii. Se asteapta cumva sa se intample vreo nenorocire care sa tina prima pagina a ziarelor ca guvernantii nostri sa se trezeasca la realitate si sa-si dea seama de importanta economica si de imagine a acestui edificiu? Fotografii realizate de Victor RADULESCU