Drumul Mortii (Bolivia)
Yungas, asa se numeste provincia din Bolivia cu cele mai intinse culturi de coca. Prizonierii paraguaieni au construit in timpul razboiului Chaco (1930) un drum intre capitala La Paz si Coroico, drum ce leaga astfel nordul Boliviei de jungla amazoniana.
Nord Youngas Road, Drumul Yungas, Drumul Mortii, denumesc ceea ce in 1995 va fi calificat, de catre Banca Inter-americana de Dezvoltare, drept „cel mai periculos drum din lume”. 69 de kilometri de adrenalina, dar si de splendoare.
Cei care pornesc pe acest drum, spun mai intai o rugaciune. Calatorul neavizat va intelege repede motivul: ochiul inregistreaza in partea stanga a drumului ca pamantul parca se deschide. O gigantica prapastie, de mai mult de 800 de metri, dezvaluie un curs firav de apa: este raul Coroico care se grabeste la intalnirea cu Amazonul. De cealalta parte, un zid de roca urca pana la ceruri. Drumul in sine nu depaseste trei metri latime, asta daca ii poti spune drum. In cea mai mare parte a sa, drumul este doar un culoar lat, acoperit cu pietris. Desigur, sunt multe drumuri din lume care s-ar potrivi acestei descrieri, dar ne indoim ca ar fi prea multe marginite de prapastii mai mari de 150 de metri, sau ca ar avea o cascada ce cade direct pe drum.
Nu exista parapeti de protectie, rotile musca mereu din marginea drumului. Vizibilitatea este mica, mai ales in sezonul ploios, cand alunecarile de teren sunt frecvente, stancile pot sa cada in orice moment pe drum, iar drumul devine o capcana din cauza namolului. Ceata este un fenomen frecvent, datorat si faptului ca drumul se catara pana la 4600 de metri altitudine. Oare, ar trebui sa ne mai mire ca 200-300 de oameni si-au pierdut anual viata pe acest drum? In 1983, un autobuz cu 100 de calatori s-a prabusit in canion, devenind cel mai grav accident din Bolivia. Una din regulile locale de circulatie este ca masina care coboara nu are nici un drept si trebuie sa se pozitioneze la extremitatea dinspre prapastie. De asemenea, autovehiculele sunt conduse pe partea stanga (desi in Bolivia se circula pe dreapta), pentru a da posibilitatea soferului sa supravegheze pe unde calca roata.
Un drum modern, asfaltat, sigur, s-a dat in folosinta pe acelasi traseu, iar „Drumul Mortii” inregistreaza acum un trafic scazut. Totusi, vechiul si periculosul drum atrage in continuare turistii, iar o calatorie cu bicicleta aici se poate transforma intr-o aventura de neuitat.
Tunelul Guoliang in Muntii Taihang (China)
Inainte de 1972, locuitorii satului Guoliang din China aveau o singura legatura cu lumea: scara Tianti, sapata in stanca Muntilor Taihang. Apoi, locuitorii au hotarat sa sape un tunel prin stanca. Au vandut capre si ierburi ca sa cumpere ciocane pneumatice si alte unelte de otel. Treisprezece din cei mai puternici sateni au inceput sa lucreze la proiect.
Le-a luat cinci ani ca sa termine tunelul lung de 1.200 de metri, 5 metri inaltime si 4 metri latime. Au fost si sateni care si-au dat viata lucrand la acest tunel.
Insa, pe 1 mai 1977, tunelul a fost deschis traficului. Omul invinsese natura.
Peretele tunelului este nefinisat si sunt mai mult de 30 de ferestre de diferite marimi si forme. Unele ferestre sunt rotunde, altele patrate si variaza de la 20 de metri la lungimea unei ferestre normale.
Masinile sunt supuse unui urcus foarte abrupt, dar merita. Imaginile infatisate ochiului sunt superbe, in alternanta permanenta de la lumina la intuneric! Iar la capatul lui se afla un sat simplu, inconjurat de munti, in care totul este facut din piatra: drumuri, poduri, case, mese, scaune. Si mai sunt 329 de urmasi ai celor care au intemeiat satul in timpul dinastiei Han, condusi de Guo Liang.
Soseaua TransSiberiana catre Yakutsk (Rusia)
Aceasta este soseaua oficiala catre Yakutsk si este singura modalitate sa ajungi acolo. Cum nu sunt alte drumuri, curajosii sunt blestemati sa se balaceasca in acest noroi, sa astepte si cate o saptamana prinsi in aceasta mizerie, cozile de masini intinzandu-se si pe 100 de kilometri. Se spune ca au fost si cazuri de femei care au nascut asteptand. Totul se poate transforma intr-un dezastru umanitar in timpul sezonului ploios, cand praful care il acopera se transforma intr-o patura impasabila care inghite deopotriva camioane si tractoare. Aprovizionarea orasului se face atunci, partial, pe calea aerului.
Sunt de altfel zvonuri ca pe o distanta de 30 de kilometri, aparent normala, se inregistreaza o crestere a numarului de accidente. Localnicii suspecteaza ca s-ar datora emanatiilor de gaze care ar provoca somnolenta soferilor... Acest scenariu este sustinut si de faptul ca din evidentele accidentelor si declaratiile supravietuitorilor, reiese ca nu-si amintesc nimic din ce s-a petrecut inainte de accident si se comporta exact precum cei drogati. Se spera ca acest aspect sa fie investigat inainte ca drumul sa faca si mai multe victime.