Craciunul in lume

Toate popoarele lumii sunt de acord cand se spune ca cea mai frumoasa sarbatoare religioasa o au crestinii atunci cand intam­pina Craciunul. Iar dintre acestia, nordicii mai ales, fiind privilegiati si de mirificul decor al zapezii, alaturi de o sumedenie de traditii splendide, ma fac sa jinduiesc mereu dupa acel Craciun de care noi, bucurestenii indeobste, de mult nu mai avem parte.   Obisnuim sa intampinam Noaptea Sfanta acasa, in familie, motiv pentru care putini sunt strainii care ne cunosc traditiile asa cum, la randul nostru, rar avem ocazia sa „simtim“ Craciunul la nordici acasa. Daca insa aveti sansa sa o faceti, luati in conside­rare parerea unuia care le-a calcat   pragul si le-a mancat sarmalele. Clasamentul ar fi urmatorul:Ingerasul Christkind    Locul 5 – Nemtii si austriecii pentru pasiunea cu care isi decoreaza casele, pentru brazii perfect ornamentati, pentru uluitoarele colinde „Stille Nacht, Heilige Nacht“ de Grüber sau „Messia“ lui Haendel. In zilele adventului, un copil imbracat in ingeras, Christkind, colinda si, simbolizand belsugul, el este cel care aduce daruri si bucurie in casele oamenilor. Ferestrele sunt impodobite cu flori, lipite in geam, si lumanari aprinse, pentru ca Santa Klauss sa nu-i ocoleasca din greseala. Hotelul iti lasa mereu un mic dar in camera, sau sub bradul imens din receptie, iar in centrul oricarei localitati exista o Piata de Craciun, unde merele coapte si glazurate, sau colacii cu nuca si miere sunt nelipsiti.Santa Lucia    Locul 4 – Norvegienii si suedezii, ca sa nu mai vorbim de finlandezi, care si l-au revendicat raspicat pe Mos Craciun, pun o patima incredibila in organizarea Jul-ului, cum se numeste la ei Noaptea Sfanta. Sa nu va mirati daca va bate la usa o fata imbracata in alb, cu o coroana din 4 lumanari aprinse pe cap, care va aduce in dar cafea, ceai si prajituri, sau colaci. Este Santa Lucia, prevestitoarea Nasterii Domnului, care cutreiera casele in perioada Adventului. La masa din noaptea de Craciun se consuma carne de ren, alaturi de alte 12 feluri de mancare, inainte de alte 12 feluri de prajituri. Toate se lasa pe masa, nici chelnerii nu debaraseaza pana dimineata. Datina cere ca usa sa ramana deschisa, focul arzand, bucate pe masa, pentru ca strainul infometat si infrigurat sa gaseasca tot ce-i trebuie, sa nu pateasca precum Iosif si Maria, care nu au gasit adapost decat in grajdul din Bethleem. Copiii „gatesc” special pentru Mos Craciun, lasa intotdeauna o farfurie plina pentru mereu-misteriosul musafir, si se bucura enorm cand gasesc platoul gol dimineata, iar alaturi de cadourile de sub brad un biletel de multumire pentru „nemaipomenita placinta” facuta de prichindei cu manuta lor.Ieslea Sfanta si Ded Moroz    Locul 3 – Italienii si rusii. Primii pentru Ieslea Sfanta, pe care o amenajeaza orice crestin in propria locuinta, ca o scena cu figurine reprezentand Pruncul in bratele Mariei, Iosif, Magii deopotriva cu animalele din staul, totul scaldat in feerica lumina a stelelor. Nu e primar in Italia care sa nu puna in scena, drept in Piazza Grande, acest altar al fericirii aduse de venirea Mantuitorului pritre noi. Tot italienii o au pe Befana, o batranica urata ca o vrajitoare. Ea colinda casele in perioada Adventului – legenda spune ca, din Bethleem fiind, desi aflase de venirea lui Isus pe lume, in acel staul, Befanei i-a fost urat sa iasa noaptea din casa pentru ca sa I se inchine, laolalta cu pastorii. Urmarita de-atunci de remus­cari, batrana umbla din casa-n-casa, cautand-ul pe Isus. Are intotdeauna pregatit un cos cu daruri pe care le imparte copiilor, cu speranta ca unul dintre ei se va dovedi a fi chiar El.   Rusii au pastrat surprinzator de neintinata sarbatoarea Craciunului, cu tot aleanul celor 85 de ani de comunism. Babuska lor este similara Befanei italiene, iar Ded Moroz (Mos Craciun al rusilor ) este motiv de disputa cu finlandezii, caci vine tot din Laponia, daruind ase­menea magilor aur, tamaie si smirna. Cei care lucreaza in industria ospitali­tatii se intrec in Rusia sa-si cucereasca oaspetii, coplesindu-i cu caviar si sampanie fara masura, in contul lui Ded Moroz.Pasterka – Slujba pastorilor    Locul 2 - Polonezii au poate cele mai frumoase colinde din lume. Dupa ce infuleca traditionalul „Oplatek“, tinerii pornesc la colindat, zgomotosi, in sanii trase de cai, imbracati de carnaval. In fiecare sat se alege din vreme o Maria si un Iosif, apoi Magii, pastorii, Irod si soldatii sai cumpliti. Se cara animale, paturi, iesle, si tot decorul acela biblic este purtat de la o casa la alta. Regula este ca Maria si Iosif sa bata la usa gospodarilor, care insa nu-i primesc in casa. In timp ce se implora gazda, alaiul instaleaza scena ieslei, in acordurile corului, alcatuit de multe ori din sute de glasuri.   Te trec fiori si sentimentul pre­zentei divine este total. La miezul noptii este randul preotilor polonezi sa interpreteze, in biserica inundata de lumina lumanarilor, senzationala Pasterka (Slujba Pastorilor ).Yuletide – numele zeului Odin    Locul 1 – Scotienii sunt, cu siguranta, cei mai aprigi pastratori ai datinii strabune si numesc sarbatoarea Yuletide, dupa cel de-al 12-lea nume al zeului Odin. Au un obicei curios, in noaptea de Ajun fac foc langa stupii albinelor, astfel ca acestea sa iasa din hibernare, scotienii dorind astfel sa le trezeasca, ca sa se bucure, alaturi de celelalte vietuitoare, de noaptea magica.   Proverbiala lor zgarcenie dispare in Ajunul Craciunului. Toti aprind o lumanare-n geam pentru a ajuta unui strain sa gaseasca drumul, sau adapost in caz de nevoie. Strainul aduce noroc daca are parul negru, sau il cheama Andrew (patronul Scotiei), altfel aduce ghinion. Femeile pregatesc prajitura Black Bun, pe care o dau fetelor de maritat sa fie oferita baietilor, de la care se asteapta cat mai multe laude si, evident, acestia nu se cade sa se opreasca dupa prima prajitura, ci e de asteptat sa ceara inca si inca una.    Competitia intre domnisoare e intotdeauna acerba, atat iti trebuie: sa cutezi sa te opresti din infulecat!   Scotienele au gasit insa solutii impotriva indestularii prea rapide si, viitoarele soacre, cunoscand apetitul petitorilor, au grija ca aluatul prajiturii sa contina suficient de mult whisky, astfel incat „foamea” sa nu conteneasca.   In aceasta perioada, un drum prin orice oras scotian se face cu un brat de lemne de foc in spinare, caci poti fi strigat de la ferestre sa urci pentru un ceai fierbinte cu rom, iar datina cere ca strainul sa aduca gazdelor, in dar, un lemn de foc. Pana si la hotelul unde esti gazduit, cand ajungi in cele din urma, portarul iti zambeste altfel daca ai un lemn cu tine. Daca esti blond sau carunt, nu uita sa-i zici ca te cheama Andrew, altfel risti sa dormi afara.