Creatorul de titere din Band

Comuna Band, situata la doar cativa kilometri de Targu Mures, pare, la prima vedere, o localitate banala. Este doar prima impresie, deoarece locul este plin de surprize si are de oferit lucruri pe care le gasim doar aici, in acest loc. Acasa la mesterul Banyai Una dintre bijuteriile locului este mesterul creator de titere, acest instrument muzical pe care il auzim sunand tot mai rar. Mesterul se numeste Banyai Daniel, el este cunoscut in tot Bandul, pentru ca ceea ce face el nu mai stie sa faca nimeni nici la Band, nici in satele  invecinate. Il gasim ingrijind animalele care, dupa cum spune, ii asigura existenta. Ne roaga sa avem un pic de rabdare pana isi termina treaba, dupa care ne invita la el. Casa este una traditionala, specifica zonei, cu o curte imbracata intr-o vegetatie abundenta si cu multa vita de vie care formeaza un gard viu. In spatele curtii, un mic atelier in care se nasc aceste minunate instrumente care vor in­canta urechile ascultatorilor sau ale petre­caretilor. Ne invita sa aruncam o privire in atelier unde, pe langa multitudinea de scule a caror varsta depaseste cu mult pe cea a mesterului, se vad mai multe titere aflate in diferite faze de lucru. Toate parca asteapta sa se nasca sub privirile mandolinelor, chitarelor, viori­lor si titerelor vechi, agatate pe peretii atelierului. Acestea parca sunt modelele catre care tanjesc titerele aflate in lucru pe masa mesterului, in speranta ca intr-o zi vor suna la fel de frumos. Povestea titerelor la gura sobei Dupa scurta vizita in atelier, mesterul ne invita in casa. Interiorul casei este un adevarat atelier de arta, cu multe picturi pe pereti si sculpturi, toate creatia domnului Banyai. Si bineinteles stau insirate titerele de la mici la mari, parca de toate dimensiunile si formele. Dupa cele vazute aici, nici nu stiu despre ce sa-l intreb pe mester a carui viata are la baza dragostea pentru arta si frumos. In soba taraneasca (facuta tot de el) arde focul, iar amfitrionul se aseaza pe patul din lemn si incepe sa povesteasca. Brusc incepe sa domnesca o atmosfera plina de caldura, asemenea celor din cartile cu povesti, unde un bunic povesteste nepotilor care-i asculta cu atentie fiecare cuvant. „Din copilarie mi-a placut sa desenez si sa mesteresc. Chiar si in cartile cu povesti ma uitam la desene in primul rand. Apoi am inceput sa citesc foarte mult, incercand sa ilustrez lucruri despre care am citit. Apoi am incercat sa modelez din lut, apoi sa sculptez. Mama mea era foarte buna la lucrul de mana, pastrez si acum multe dintre lucrurile tesute si decorate de ea.” Intre timp observ ca ma aflu nu doar intr-un atelier de arta dar si intr-o adevarata biblioteca cu carti din toate domeniile. Am intalnit un om pasionat nu doar de arta, dar si de cultura si stiinta. Continua povestirea: „Stau singur, nu am familie. Nu depind de nimeni, asa ca in functie de inspiratie desenez, pictez, sculptez, chiar scriu poezii sau, desigur, lucrez la titere. Iar noaptea citesc.“ Titerele nu sunt obiecte comerciale Dar sa revenim la titere. Cand eram copil toti din familie stiau sa cante. Am invatat o multime de cantece. Instru­mentul cel mai folosit pentru acompa­niament era titera. Prima titera am confectionat-o in 1969, fara sa fi vazut cum se face. Eram nerabdator pana am montat prima coarda. Ma intrebam cum o sa sune sau daca macar o sa sune. Si a sunat... FALS. Apoi mi-am dat seama ca nu asa se face. Am luat toate cartile care aveau legatura cu titera si am inceput sa citesc, sa aflu toate secretele. Si am reusit. Am inceput sa fac titere tot mai bune, cu un sunet tot mai curat. Este foarte important lemnul din care se face titera, dimensiunea, numarul corzilor. Am facut peste 100 de titere de toate marimile, decorate tot mai frumos, pentru ca placerea de a canta pe un instrument frumos decorat este mai mare. Este ca o femeie frumoasa. Aproape pe toate le-am facut cadou. Multe dintre ele au ajuns in afara tarii. Adevaratul mester tinde catre perfecti­une, catre crearea instru­mentului ideal. Pentru mine nu mai sunt secrete in confectionarea titerelor. Mi-ar face mare placere sa impart cu altii experienta mea castigata intr-o viata. Numai de ar fi cu cine...” La intrebarea daca face titere la comanda, Banyai Daniel raspunde cu convingere: „Nu, pentru ca peste tot unde intervine factorul material, tot ce apartine de creatie are de suferit. Factorul motor al creatiei nu are voie sa fie de natura materiala. De aceea in multe domenii ale creatiei si artei populare se nasc obiecte care nu mai au nimic autentic si valoros, sunt simple obiecte comerciale.” Un artist complet Mesterul Banyai Daniel a absolvit Scoala Populara de Arta din Targu Mures, in perioada cand lucra la oras. A infiintat un ansamblu traditional, cu care a cantat prin tara in cadrul „Cantarii Romaniei“. In 1991 a ajuns cu ansamblul in Ungaria. „Dupa aia am avut probleme de sanatate si am desfiintat ansamblul. Am cantat apoi in corul bisericii“. Mesterul vorbeste cu o modes­tie desavarsita, chiar atunci cand spune ca a aparut in emisiuni la TVR sau radio. Si povestea mesterului creator de titere ar putea continua, dar ea este intrerupta de  un adevarat recital al omului care nu doar creaza instrumente, dar le si face sa cante. Asa prind glas pe rand titerele din incapere, fiecare imbinandu-si sunetul unic cu glasul celui ce le-a creat cu atata dragoste.