Cu Fanus Neagu pe taramuri biblice

In scurtul sau jurnal de calatorie din cartea „O corabie la Bethleem” scriitorul Fanus Neagu, vizitand tara biblica, merge pe urmele lui Iisus Hristos, intr-un spatiu exotic cu maslini centenari, palmieri, curmali, smochini, portocali, lamai si bananieri, cedri, pini, cu arbori poinsiana ce fac flori rosii, inainte de a le da frunza, cu pomul Painea Sfantului Ioan, denumit astfel dupa cel care l-a botezat pe Mantuitor. Cu tufe de buganvilia mov, gardenii, crini, maci, margarete, mirti, trandafiri albi mediteraneeni, isop, o adevarata explozie vegetala a eternei naturi. Periplul porneste din Tel-Aviv – in traducere „colina primaverii” – oras despre constructia caruia acum un veac ni se relateaza o intamplare. Unul dintre intemeietori i-a spus unui arab batran: „- Uite, acolo vom inalta cel mai frumos oras. – In pustiul ala? s-a mirat arabul, ei bine... asta se va intampla cand camilei mele ii vor creste doua aripi!” Acum deasupra primariei din Tel-Aviv flutura steagul orasului avand imaginea camilei cu doua aripi. Iata cum realitatea se impleteste cu legenda, sugerand zborul.
   Prozatorul calatoreste in Galileea si la Lacul Tiberiada, numit si Ghenisaret, Marea Galileii sau Lacul Capernaum. Israelienii ii zic Kineret. Trece prin Cezareea Palestinei, fortareata a cruciatilor sub Ludovic IX, aici a fost Pilat din Pont guvernator. Langa amfiteatrul roman e o statuie fara cap. Era obiceiul ca atunci cand Roma numea un guvernator nou, cioplitorii in piatra sa daltuiasca, la comanda locuitorilor, capul cu figura noului conducator pe care-l fixau in trupul de metal. In Israel insa nu exista statui ale personalitatilor, potrivit decalogului: sa nu-ti faci chip cioplit. La Nazaret vede Izvorul Maicii Domnului cu Biserica Ortodoxa si Biserica Buneivestiri – terminata in 1969 – ce are doua parti: cea de jos cu un fragment de altar stravechi – aflam ca de-a lungul timpului au fost ctitorite cinci biserici inchinate Buneivestiri – cu fresce reliefand scene paradisiace si inscriptii vechi ale pelerinilor greci. Biserica de sus are vitralii imense pe tema Buneivestiri si picturi murale cu Fecioara Maria, realizate de artisti din toate natiile. Coboara la Iordan, la locul botezului si intra in apa sfanta, alaturi de crestini din toata lumea, in halate albe inchiriate de la un magazin al kibutului alaturat. Ajunge la Capernaum unde Iisus a inceput sa predice si a infaptuit minuni vindecand ologi si leprosi, mai departe la Tagba unde a hranit multimea cu cinci paini si doi pesti. Aici sunt ziduri ale casei Sf. Petru, vestigii pastrate in timp si o capela franciscana, cu o piatra pe care Mantuitorul ingenunchea sa se roage Tatalui ceresc.
   La Ierusalim, in orasul vechi, trece pe la Biserica Lapidarii Sf. Stefan, la mormantul regelui David, si intra in Casa Cinei cea de taina. Scrie Fanus Neagu: „Miroase a vin gustat de Christos si a azima franta intre degete de apostoli”. Mai departe isi continua drumul pe Via Dolorosa cu popasurile ei.
   Despre Biserica Sfantului Mormant aflam ca a fost construita de mana imparatului Constantin cel Mare, Sfanta Elena, in anul 325. Persii au distrus-o in anul 614, reconstruita, a fost nimicita in 1003 de catre califul Hakim, iar in 1149 a fost restaurata de cruciati.
   Din „Orasul Imparatului Veacurilor” unde intemeietorul crestinismului a „manifestat adevarurile Sale vesnice si a zis: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt calea, adevarul si viata”, gloseaza Fanus Neagu, prozatorul a luat calea Bethleemului, plecand de la biserica romaneasca Sfantul Gheorghe din cartierul „Mea Sharim” (o suta de porti), locuit de ultrareligiosii israelieni – in gradina bisericii fiind si Fantana lui Iacob – a strabatut drumul magilor, Melchior, Gaspar, Baltazar, a trecut pe langa mormantul Raselei si a intrat in Bethleem.