Atitudini
Cazinoul din Constanta - De la glorie la ruina
Drumul spre glorie
Istoria Cazinoului din Constanta
incepe odata cu anul 1880, la scurt timp dupa revenirea Dobrogei la patria
mama, Romania. Era o constructie de paianta, captusita cu scandura la exterior
si ridicata langa Farul genovez. Avand in vedere importanta pe care a capatat-o
in scurt timp in viata orasului, si pentru ca a fost grav afectata de
intemperii, vechea cladire este inlocuita cu alta, construita in acelasi stil,
dar mai bine plasata, si data spre exploatare fiului marelui povestitor Ion
Creanga. Acesta reuseste performanta de a transforma Cazinoul in atractia care
strangea cea mai multa lume la un loc. Totusi, pentru ca devenise demodata, se
hotaraste construirea unui cazinou modern, asemanator celor de pe Riviera
franceza. Constructia a fost finalizata in 1910 si a costat enorm. Contestata
de multi contemporani, considerata o cladire pretentioasa si complicata, o
matahala impopotonata care incarca inutil tarmul marii, scumpa cladire devine
totusi in scurt timp unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen
din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici,
incognito, din toate colturile lumii.
Partea
superioara a cladirii este decorata cu elemente arhitecturale de forma navelor
antice (rostrale), cu capete de berbec si ghirlande de alge marine, in timp ce
interiorul este somptuos, cu scari si balustrade impunatoare, coloane imbracate
in stucatura si pereti cu braie din marmura.
In
perioada 1985-1987 cladirea a fost renovata, fiind schimbata toata mobila din
interior.
Calea spre ruina
Nu
exista catalog al Romaniei care sa nu includa fotografia aceastei cladiri,
simbol al orasului Constanta si al litoralului romanesc.
Astazi,
Cazinoul continua sa existe la malul marii, in asteptarea stralucirii de
altadata. O cladire abandonata, cu tencuiala jupuita, geamurile sparte,
stucaturile distruse, balustradele ruginite, superbele candelabre partial
distruse atarnand sinistru intr-un decor dezolant. Prin sparturi oricine poate
intra in cladirea lasata la voia intamplarii. Cum s-a ajuns aici?
Cladirea
este pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii, iar
administratia locala trebuie sa respecte legile specifice si sa aiba acordul
acestui minister. Incercarea de a o reabilita s-a lovit de mult discutabila
lipsa de norme de aplicare a ordonatei Guvernului pentru concesionarea acestui
tip de cladiri, care se poate face pe maxim 49 de ani. Astfel se explica totala
abandonare a acestei cladiri, care apartine patrimoniului national. Stim ca
s-au facut incercari de concesionare, care ori au esuat, ori concesionarii nu
se tin de contractul semnat. Sau sunt alte interese, o politica de a micsora
valoarea cladirii pentru a o inchiria pe doi lei. Cladirile aflate in
proprietate privata a persoanelor fizice pot fi incluse in proiectele de
restaurare prin accesarea de fonduri de la Ministerul Culturii si Cultelor. Dar
cele care se afla in domeniul public sau privat trebuie sa dispara?
Sau
pur si simplu trebuie urgent cautata o solutie la nivel guvernamental, altfel
Cazinoul din Constanta, ca si multe alte cladiri de patrimoniu sunt sortite
pieirii. Se asteapta cumva sa se intample vreo nenorocire care sa tina prima
pagina a ziarelor ca guvernantii nostri sa se trezeasca la realitate
si sa-si dea seama de importanta economica si de imagine a
acestui edificiu?
Fotografii
realizate
de Victor RADULESCU
|
