Investigatii
Turismul feroviar in grea suferinta
Intre Abrud si Campeni a reaparut Mocanita!
Cine si cand va repune pe sine si legendarul trenulet care lega Targu Mures de statiunea Sovata?
Stimate domnule Ludovic Orban,
Imboldul de a va adresa aceasta depesa ni l-a oferit o stire de cateva randuri strecurata in paginile unor publicatii aparute luni, saptamana aceasta; strecurata discret, desi, prin semnificatia ei, informatia merita o pozitie generoasa la prima pagina. O redam, in formularea integrala, astfel cum a aparut la rubrica „Romania in cinci minute” in „Jurnalul National”.
ALBA
Cu mocanita,intre Abrud si Campeni
Celebra garnitura de tren care facea legatura intre orasele Zlatna si Turda, „mocanita”, a circulat din nou la sfarsit de saptamana, la initiativa unui om de afaceri austriac, care detine linia pe tronsonul Abrud-Campeni. Linia de cale ferata ingusta din Muntii Apuseni a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului XX. Desfiintata dupa 1990, garnitura a fost repusa in functiune in 2005 de omul de afaceri Georg Hocevar, care a reabilitat linia de cale ferata ingusta pe tronsonul Abrud-Campeni (Lucian Dobrater).
Bravo, domnului Hocevar pentru gestul de a readuce la viata „mocanita”- adevarat simbol al peisajului din Tara Motilor! Bravo si autoritatilor care, daca n-au dispus de mijloace publice pentru o astfel de necesara si laudabila intreprindere antidemolatoare, n-au ezitat sa inlesneasca si sa incredinteze unui investitor privat materializarea initiativei.
Imboldul de a va scrie, domnule ministru, de aici vine, din Apuseni, dar tinta scrisorii-apel pe care o aveti in fata se situeaza in alta zona, confruntata si ea cu o realitate postdecembrista asemanatoare, la care insa solutia intarzie neingaduit de atatia ani, si care din cauza obtuzitatii sau interesului ascuns al unor diriguitori ar putea sa se amane inca multa vreme.
Este vorba, stimate domnule ministru Orban, de starea cailor ferate inguste care faceau legatura orasului Targu Mures cu Sovata, cu Mihesu de Campie si cu Lechinta si pe care, pana in 1990, circula, cu program riguros respectat, trenuletul numit si aici, prin extensie, tot „mocanita”. Aceasta linie ferata, trecuta prin doua razboaie mondiale a functionat pana in 1997, cand, dintr-un elan demolator, nefundamentat, dar mascat de false criterii de eficienta, a fost suspendata, liniile, terasamentele, toate echipamentele fiind abandonate, expuse degradarii rapide sub influenta factorilor numiti nepasare, deteriorare, furt.
In doua numere din acest an, Saptamana turistica a prezentat, reluand si dezvoltand o campanie de presa sustinuta de scriitorul Hajdu Gyözö, povestea „mocanitei” din judetul Mures, relevand nu doar importanta si utilitatea economica, sociala si turistica a acestui traseu feroviar nechibzuit anulat, cat si solutiile concrete, generos oferite, de un investitor roman de asta data, pentru reabilitarea si a „mocanitei” din aceasta zona.
Pentru a aduce in atentia domniei voastre aceasta trista poveste, si a va solicita o interventie urgenta si decisiva spre a-i asigura un meritat sfarsit fericit, rezumam:
Opiniile unor oameni implicati intr-un fel sau altul in problema
Emil Beian, revizor, sef statie Acatari:
„In 1997, linia ingusta a fost desfiintata si de atunci se afla in stadiul de conservare. Dupa cum vedeti, aceasta linie a fost inundata de vegetatie diversa, intr-atat incat nici nu se poate vedea ca aici este o linie ferata. Sa nu mai vorbim de ce actiuni de furt incalificabile s-au facut si pentru care nu raspunde nimeni. Daca vezi aceasta distrugere in masa, ai impresia ca tara asta e fara stapan.
Parerea mea hotarata, ca specialist CFR, este ca turismul ar castiga foarte mult de pe urma acestei linii inguste. Zona noastra si pana sus la Sovata si Praid este extrem de frumoasa, ar atrage foarte multi turisti din tara si de peste hotare. S-ar putea face, cum a fost o intentie, trenul acela „Nostalgia”, care ar avea mare succes. Ar trebui sa se inceapa reconstructia imediata a acestor linii, pana mai este ceva de reabilitat, caci daca le lasam mai departe in voia Domnului, nu mai ramane nimic.”
Ioan Astalus, sef de tren Targu Mures:
„As dori, inainte de toate, sa subliniez, ca „mocanita” noastra nu a fost desfiintata, ci doar suspendata activitatea ei. Aceasta suspendare a fost argumentata cu o motivatie falsa si anume: aceasta nu este linie rentabila. Este o minciuna. De fapt, era vorba de o adevarata escrocherie ordinara. Aceasta legenda a nerentabilitatii a fost raspandita de acei care, in calitatea lor de intreprinzatori particulari au creat linii de autobuze si microbuze, iar linia ferata ingusta, din cauza concurentei, trebuie eliminata. Acestea sunt faptele, acesta e adevarul!”
Proiect dificil, dar realizabil!
Odata cu suspendarea activitatii acestei linii inguste nu a pierdut numai statul, ci s-a creat si o mare problema sociala. Elevii din satele si comunele invecinate calatoreau cu acest tren la liceele din Targu Mures, Sovata, Miercurea Nirajului. Prin suspendarea „mocanitei”, multi parinti din aceasta zona, din lipsa de bani, nu si-au putut plati biletele curselor zilnice cu autobuzele si, ca urmare, multi copii au ramas fara liceu. De mult ar fi trebuit sa se repuna in functiune „mocanita”. E rusinos ca in zece ani pe aceste linii nu s-a intamplat nimic pozitiv. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aceste linii au fost bombardate de peste 250 de ori, dar la sfarsitul razboiului, dupa numai sase luni, „mocanita” functiona transportand mase de oameni.
Pe traseele amintite – au precizat alti interlocutori – se afla 23 de localitati, iar localnicii doresc redarea in functiune a liniilor, deoarece, intre altele, zonele sunt bogate in culturi legumicole, iar accesul catre pietele din Targu Mures, Sovata, din unele localitati este greoi si se desfasoara cu dificultate.
Din punct de vedere turistic, zona este foarte solicitata atat de cetatenii romani, cat si de straini, iar „mocanita” ar spori interesul si accesibilitatea acestora.
Solicitarea acestor oameni, si a noastra evident, nu este domnule ministru, o pledoarie utopica, nerealista, chiar in actualele conditii cand punga tarii e atat de solicitata.
Reabilitarea „mocanitei” din judetul Mures este un proiect dificil, dar realizabil. Exista in aceasta privinta initiative, proiecte si chiar zbateri eroice ale unor oameni care au la inima aceasta problema. Scriitorul Hajdu Gyözö, prestigios fiu al locurilor, a facut staruitoare demersuri pe langa predecesorii dumneavoastra la portofoliul Transporturilor, care, mult prea preocupati de alte interese, au ramas, ca in multe alte situatii, surzi, neobosindu-se nici macar sa formuleze un raspuns.
Eliminarea mafiotilor
Demersuri repetate si bine argumentate au fost facute la nivel local, judetean, dar aici paienjenisul intereselor – chiar si vizibil uneori – a fost si este, se pare, mai greu de strapuns.
Un salariat cu oarecare responsabilitate la Societatea de Turism Feroviar CFR SA Bucuresti – lucrand in zona – intuia in parte si cauze, si solutii: „Nu este nevoie sa invitam aici nicio firma straina, din Ungaria sau din alta parte, deoarece la Targu Mures dispunem de toate fortele necesare pentru functionarea din nou a liniilor inguste. Este nevoie de vointa politica si profesionala si, totodata, de eliminarea mafiotilor care lucreaza doar pentru buzunarul lor. Adica, pentru comision, pentru care unii pot vinde sau concesiona orice: tata, mama, tara, pamant natal, traditie.”
Se vorbeste, in plan local, de negocieri in jurul unei oferte a Grupului „Danubius” care a cumparat, mai pe nimic, zic unii, Sovata-Bai, si care solicita statului roman minimum 50 milioane euro pentru reabilitarea liniilor ferate inguste la care faceam referire.
Muresenii il au pe romanul Husar
La Targu Mures exista insa o societate de constructii si intretinere de drumuri, poduri si cai ferate, exista un om – patronul acestei firme specialist in domeniu, inginerul Constantin Husar, care e dispus sa ia in concesiune si sa repuna in circulatie „mocanita” pe ruta Targu Mures-Sovata si Targu Mures-Band-Pogaceaua Lac, fara nicio finantare din partea statului roman.
Din numeroasele memorii adresate de specialistul si investitorul local, retinem esenta ofertei sale: „Va rog respectuos sa sprijiniti concesionarea acestor linii pe o perioada de minimum 49 de ani, angajandu-ne ca, in termenul cel mai scurt de la data concesionarii, cu resurse proprii si prin transfer al liniilor impracticabile, sa redam in circulatie cele doua trasee. Prin aceasta concesionare, numai din taxele de reabilitare a circulatiei statul castiga aproximativ 2 miliarde lei noi, in primii doi ani de exploatare.”
Cine-i Constantin Husar?
Veti dori, desigur, domnule ministru, sa stiti cine-i acest Constantin Husar, pe ce se intemeiaza indrazneata sa oferta.
I-am solicitat o carte de vizita: „Provin din randul cadrelor militare, sunt inginer CF, am condus santiere mari in toata tara, si va aduc cu respect aminte ca in 2005 linia ingusta Moldovita-Argel, in lungime de 3,7 km, furata in proportie de 70 la suta, cu sprijinul organelor locale, am redat-o circulatiei in patru saptamani.”
Acesta e omul. Daca un austriac a gasit intelegere si sprijin in Apuseni, si a aratat ce poate, de ce nu s-ar bucura de incredere si un investitor autohton in Mures?!
Convocati-l domnule ministru Orban, stati de vorba cu inimosul inginer, analizati-i proiectele la detaliu si veti vedea ca merita! Fiti dumneavoastra omul de la care vom primi invitatia de a parcurge drumul de la Targu Mures la Sovata cu „mocanita”. Nici nu stiti ce bucurie va inunda traseul!
|
