Dispare oieritul?

Sunt multi doctori de tara, dar putini au prins radacini acolo unde au primit repartitie. Se intelege, ne referim la cei care au terminat facultatile inainte de 1990, cand inca „beneficiau“ de stagii obligatorii in mediul rural. Martori ai metamorfozelor satului romanesc, n-au putut ramane indiferenti. Si, daca n-au fugit mancand pamantul, si-au cautat un rost. Rostul lor.
   
   Colegul lui Augustin Buzura
   
   Doctorul Dumitru Galatan, absol­vent al Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj-Napoca, coleg de camera si de an cu viitorul scriitor si academician Augustin Buzura, a avut drumul lui. Dupa ce a lucrat cativa ani ca preparator si asistent la Facultatea de Stomatologie din Timisoara, a revenit la Jiet, asezare de momarlani din zona Petrilei, unde se nascuse. A inteles repede ca vechile comunitati, statornicite pe vatra cetatilor dacice, sunt pe cale de disparitie. Obligatiile profesionale ii ofereu prilejul sa cunoasca localnicii, iar apoi, in timpul liber, sa faca mici anchete de teren. Cu timpul, a adunat o arhiva impresionanta: filme si fotografii, inregistrari si interviuri, obiecte din inventarul oierilor momarlani. Amintirile din copilarie, cand petrecuse cei mai frumosi ani la stanile de pe munte, si profesia de medic stomatolog, l-au ajutat sa patrunda in intimitatea batranilor, facandu-i pe acestia, altfel destul de reticenti, sa-si deschida sufletele. Pe undeva, o fi actionat, din umbra, si modelul oferit de Augustin Buzura, scriitor recunoscut. Mai mult insa, l-a indemnat sa se aventureze intr-o asemenea lucrare convingerea ca toate aceste comori de viata si civilizatie arhaica se vor pierde odata cu disparitia momarlanilor si a oieritului.
   
   La indemnul pictorului
   
   Petrica Birau, descendent din oierii momarlani si membru al Uniunii Artistilor Plastici, filiala Deva, l-a recomandat celor pentru care conservarea traditiilor romanesti este un scop major. Isidor Chicet, initiator si redactor sef al revistei Rastimp, l-a incurajat constant, iar mai tarziu chiar i-a prefatat volumele.
   Propriile temeri fiind depasite, doctorul Galatan s-a apucat atunci de redactarea vastului material documentar adunat.
   Dupa cativa ani de truda, in 2005, a aparut, „cu sprijinul Consiliului Local si al Primariei orasului Petrila - primar Ilie Paducel si viceprimar Dumitru Negoi Rascolean“ si cu o prefata semnata de Petrica Birau din Cimpa, un volum inedit: Traditii si obiceiuri in satele din Estul Vaii Jiului. Fara sa se doreasca o monografie a zonei, lucrarea se inscrie „in efortul de conservare si perpetuare a obiceiurilor strabune“, se explica autorul.
   
   Stanile momarlanilor
   
   Despre rosturile demersului, va fi mai explicit intr-un interviu: „Oierii sunt pe cale de disparitie. In copilaria mea, la stanile momarlanilor din Jiet, erau 800 de oi cu lapte. Anul trecut, in 2004, se mai puteau numara abia 300 de capete, anul acesta sunt 150. Localnicii se mai tin cu pensiile batranilor care au lucrat la mina. Si cand si ei se vor stinge, tinerii vor constata ca au uitat traditiile, ca nu mai stiu aproape nimic despre pastorit. Si-atunci, o carte precum aceasta le poate fi de ajutor...“
   
   Dr. Dumitru Galatan recidiveaza
   
   O marturisire sincera, modest,a asa cum sunt si momarlanii. A venit iata si vremea ca cineva, un fiu al satului, sa scrie atent la detalii si consecinte, responsabil, despre comorile inca atat de putin cunoscute ale unei lumi pe cale de disparitie. In anul urmator, in 2006, dr. Dumitru Galatan avea sa publice a doua carte, prefatata de Isidor Chicet. De curand, a vazut lumina tiparului si al treilea volum, ce urmeaza sa fie lansat pe 24 iunie 2007, la Petrila.