Drum catre Zalmoxis (VIII)

Dacii, medicii antichitatii    Discutia se comuta iarasi, la o interventie a dlui general Nicolae Spiroiu:   - Adevarul este ca imaginea nu prea buna a Romaniei in anumite cercuri este determinata si de faptul ca unii romani de proasta calitate, care au plecat din tara, au incercat sa-si castige un fel de suport, un fel de sprijin, un fel de credit denigrand tara de unde provin si punand pacatele lor pe seama poporului. Au denigrat tara pentru a-si infrumuseta ei imaginea, pentru a-si scuza insuccesul si incapacitatea.   - Sa stii ca ai dreptate, intervine dr. Savescu. Toti cei care nu s-au realizat aici si au plecat peste hotare, au ramas si acolo la fel de nerealizati.   - Pe de alta parte, dr. Savescu are perfecta dreptate cand spune ca trebuie sa facem cunoscute aceste radacini ale noastre; preocuparile domnului doctor pentru traditiile romanesti, pentru originile noastre sunt mult mai vechi decat cartea sa „Noi nu suntem urmasii Romei“; altii platesc pentru asemenea lucruri chiar daca sunt modeste, nesemnificative; statul Israel plateste celor care le poarta uniforma aia; ma uitam, la 41 de grade Celsius (104 grade Fahrenheit), vara, la New York, era in jiletca din aia, cu pardesiu, cu palarie, erau numerosi ortodocsi evrei, habotnici. Sunt platiti ca sa imbrace acest port, sa promoveze in continuare traditia lor. Si-i vezi acolo la 41 de grade cu pardesiu negru, cu palarie neagra, cu cravata, camasa alba.   - Este o idee pentru refacerea portului romanesc la noi?   - E o idee pentru refacerea portului romanesc, care e si foarte frumos, si este o idee pentru a pune in valoare acest loc; si din perspectiva turistica daca vreti ar fi necesar asta. La Sarmizegetusa s-a gasit o adevarata tiganie, anul trecut eram impreuna cu doctorul Savescu cand am descoperit toata mizeria de acolo. Or, asta nu arata decat nesimtirea celor chemati sa administreze acel sit arheologic. Este un tezaur de care isi bat joc. Aici e nevoie ca locul sa fie amenajat, sa fie gasit chiar un investitor strain care sa amenajeze acest sanctuar nu devalorizandu-l, nu afectandu-i fondul; ci sa-l amenajeze in asa fel incat sa-l faca accesibil turismului fara sa afecteze sanctuarul. Ma gandesc ca s-ar putea asigura transportul cu elicopterul si sa se faca propaganda necesara ca oamenii sa vina aici cu interes. Si-atunci tot ceea ce a scris doctorul Savescu, de fapt preluand cele scrise de altii insa punandu-le intr-un concept nou, intr-un cadru, o abordare cu totul si cu totul noua si originala, atunci se pune in valoare si istoria, se pune in valoare si poporul roman... Cei care vor veni aici vor putea sa vada un templu mai vechi decat nenumarate altele unde se duc gramada si lasa o multime de bani... Pentru asta insa ei trebuie sa aiba aici conditii de vizitare, conditii de a se documenta, de a se informa, sa aiba jos, conditii civilizate de cazare... Acum imi amintesc - uitati-va este aici si dl Boroneant si poate sa confirme - eu, cand eram ministrul Apararii, le-am dat masini sa poata veni la Gradistea de Munte, le-am acordat sprijin pentru actiunile lor. Evident, nici armata nu poate face chiar tot, mai ales ca toti se lauda acum ca o controleaza, ma refer la acel „control civil“ despre care mai mult se vorbeste.   - Si in America este o competitie ca si in tara asta, si cei care au fost competitivi aici, sunt competitivi si acolo; ai sentimentul - cand izbutesti - ca ai realizat ceea ce ai vrut sa realizezi; am vrut sa fiu competitiv intr-o tara in care Medicina este la cel mai inalt nivel, si cand mi-am obtinut diplomele in specialitatile medicale care m-au interesat, m-am simtit un om competitiv; cand am fost nominalizat intre primii o suta - cei mai buni doctori din SUA - in 1999, mi-a facut placere, a fost o confirmare a faptului ca fiind bine pregatit, poti sa reusesti.   - Grecii afirmau ca printre cei cu origine daca se aflau cei mai buni medici din antichitate; e cumva o continuitate si in performantele pe care dv. le-ati inregistrat in SUA?   - Noi am fost si ramanem acei urmasi ai dacilor, iar faptul ca azi sunt doctor, nu ma indreptateste sa spun ca am mostenit instinctul dacic, dar nici nu ma indreptateste sa refuz atare idee. Cromozomii nostri sunt aceiasi si, ca dovada, avem in tara asta mai multi oameni inteligenti decat este nevoie, asa incat unii se vad nevoiti sa-si caute de lucru peste hotare... Sau sa se faca ziaristi...   - Da, si sa-si reverse excesul de inteligenta criticand sau tratand cu dispret actiunile unor romani care vor sa afle adevarul despre trecutul neamului.   - Nu fiti rau, e nevoie sa fim ingaduitori; orice om are dreptul sa-si exprime opiniile in mod civilizat, argumentand ceea ce spune; este si acesta un exercitiu democratic.   - Ati incercat sa actualizati ceva din abordarile medicale folosite de daci?   - Nu, pentru ca nu stiu mare lucru. Am citit despre plantele medicinale folosite de romani - cineva mi-a trimis un asemenea document - si am vazut acolo ca mai bine de jumatate dintre ele au denumiri dacice, am cumparat o carte in care se vorbeste de cel mai vechi cod de legi pentru geti - Zamolxe, primul legiuitor al getilor, din nefericire este scrisa intr-o limba latina amestecata cu greaca, pe care n-am inteles-o, asa ca i-am facut trei copii si le-am trimis in Romania; cartea a fost scrisa in 1674, mi-ar face placere sa o fac cadou cuiva din Romania si inca nu stiu cui sa o fac cadou... Este o carte rara... nu sunt foarte multe referiri scrise despre daci...   Cine vreti sa se intereseze de daci?   - Cum va explicati disparitia a numeroase lucrari in care se vorbeste despre daci?   - Nu, nu, n-au disparut; a fost prezent cineva la primul Congres International de Dacologie din Bucuresti cu o prezentare care m-a uluit; se gasesc foarte multe scrieri, insa daca nu sunt reluate, daca nu sunt publicate, sigur se pierd... Daca noi vom considera ca suntem de origine romana, sau slava, sau greaca, ori mai stiu eu ce, atunci si interesul nostru pentru scrierile ce amintesc despre daci o sa fie evident mai mic. Academia Romana nu are o sectie care sa studieze civilizatia dacica, Universitatile din Romania nu sunt interesate de asta, mari razboaie ale lumii antice castigate de daci in fata unor ostiri de sute de ori mai numeroase - cum au fost cele cu persii - nici macar nu sunt trecute in cartile de istorie, in manualele de liceu. Cine vreti sa se intereseze de daci? Rusii? Germanii? Francezii? Ame­ricanii? Pe urma sa nu uitam ca un popor fara istorie, fara radacini poate fi ingenunchiat mult mai usor; nu este nevoie de razboaie, aici este vorba de suprematie economica, financiara, de interese de piata. Credeti ca vine cineva din afara sa ne ajute sa ne cunoastem istoria sau cultura noastra veche?! Lipsa de interes a romanilor pentru istoria Daciei se reflecta si in lipsa lucrarilor care sa circule, sa fie cunoscute, promovate. Nu au fost urmarite si nu au fost publicate asemenea documente, dar asta nu inseamna ca ele nu exista. Cand cauti ceva, de regula gasesti. Dar daca nu te obosesti sa cauti, nu ai de unde sa stii daca sunt sau nu marturii scrise ori de alta natura despre civilizatia dacilor.   Fagul traznit   Era in 1993, vara, cand am ajuns prima data la Sarmizegetusa. Masina ramasese la poalele muntelui, undeva pe drum. Plecasem mai departe pe jos, cautand poteca. Urcam aproape doua ceasuri. Caldura inabusitoare, drum cu pietre. Spre deosebire de drumetiile din Clisura Dunarii ori din Retezat, cand am avut parte si de intalniri cu vipere, de data aceasta nu vad nici una. Ne potolim setea cu apa din sipote. Are acelasi gust cu cea bauta la Valea Rea. Gazda mea avusese dreptate. Drumul se ramifica. Cotim spre dreapta, pe un drum de coasta. In unele locuri, drumul s-a dus pe munte in jos, luat de ape. A mai ramas doar o poteca ingusta, pe marginea prapastiei. Panta devine mai mica, semn ca platoul de pe varf e aproape.   Am ajuns. Urmele unui zid de piatra circular lasa loc deschis cat sa putem intra in cetate.   - Asta e?   Soferul e dezamagit. Este nascut intr-un sat din judetul Hunedoara si apoi s-a stabilit la Deva. N-a mai fost niciodata la cetatea regilor nostri. Era departe, nu merita. Iar acum are un argument in plus: „Pentru atat nici nu merita sa tocesti talpile pana aici“. Il las cu gandurile lui.   Intram in cetate.   O poteca de frunze, strajuita de fagi uriasi, ne conduce catre sanctuarul dacic.   In dreapta, un fag inca verde e cazut la pamant. A fost traznit. De ce tocmai el?   Dezamagirea insotitorului meu s-a risipit.   - N-am mai vazut asa ceva.   S-a oprit si priveste catre varfurile inalte ale fagilor. Par sa atinga cerul.   S-a rupt apa!   Cateva fotografii de ansamblu asupra sanctuarului dacic. O cupola de nori s-a adunat deasupra locului in doar cateva minute. Ma urc pe o piatra circulara - altarul dacic - ca sa prind un anume unghi asupra paraginii din jur. Pregatesc aparatul. Instantaneu, ma trezesc cu o galeata de apa, turnata pe cap. Ma uit in jur si nu inteleg. Soferul este undeva departe, la cincizeci de metri distanta. Peste cateva secunde, va incepe sa curga apa din cer.   Ca si cum sanctuarul s-ar fi aflat sub o cascada. „S-a rupt apa!“, ar fi zis batranul Dalca.   Botezul lui Zalmoxis.