Hotelul Trianon din Bucuresti

Tratate de pace semnate cu vin de Tokay!
   
    Intr-un memoriu tehnic de arhitectura intalnim un paragraf despre una dintre zonele Bucurestiului de altadata. „Zona Cobalcescu are urmatoarele caracteristici: tesut traditional rezidential definit de strazi cu traseu neregulat, caracterizat prin diversitate tipologica, coerent in ciuda varietatii volumetrice, a inaltimii si limbajului arhitectural; regim de constructie discontinuu, cu cladiri izolate sau grupate de inaltimi variabile; prezenta vizibila a vegetatiei izolate. Evolutia acesteia a fost spontan si nereglementata specific, fiind o portiune din orasil premodern cu trama stradala traditionala, rectificata la sfarsitul sec. al XIX-lea si a suferit o inlocuire si densificare graduala si neomogena a fondului construit. Valoarea zonei este de tesut rezidential traditional tipic – unicat la nivel international, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata, o zona in care coexista locuinte individuale, locuinte colective (interbelice) si constructii de interes public, intr-un raport echilibrat si caracteristic pentru centrul traditional al Bucurestiului.”
    Spiritul neoclasic modern
    Aceasta este zona in care o cladire construita in jurul anului 1890 avea sa devina in 2007, Hotelul „Trianon”. Dupa o munca sustinuta, de peste trei ani, in care s-a reconstruit aproape totul, de la fundatie pana la acoperis, respectand aidoma spiritul neoclasic in care a fost realizata cladirea initiala. Fierul forjat este prezent peste tot inflorind arhitectura, sustinand florile naturale, care coloreaza ferestrele si superba curte interioara cu piramidele sale din sticla, de altfel luminatoare pentru salonul restaurantului. Curtea interioara se infatiseaza privirii dupa parcurgerea gangului de la intrare, ca o scenografie cu componente estetice si functionale diverse, in dialog cu lumina naturala, ce creaza interesante efecte optice cu raportul plin-gol si cu elementele de finisaj si decorative ale fatadelor curtii interioare, cu luminatoarele restaurantului de la subsol. S-a creat astfel un fel de curte englezeasca, terasa restaurantului. Tot la parter se afla si salonul braseriei, luminat si dinspre strada si dinspre curtea interioara. Pe un perete circula prin sticla un lift PANORAMIC modern, Ducatti, spre bucuria ochiului. De altfel, in toate incaperile, stilul neoclasic se imbina armonios cu modernul, iar daca mai adaugam si plasmele si internetul la indemana fiecarui oaspete al hotelului, va puteti imagina o atmosfera primitoare si de bun gust. Intr-un cuvant putem da si noi o clasificare peste cele 3* ale hotelului, COCHET.
    Hotelul „Trianon”, cochetul Hotel „Trianon”, cum i-am spus noi, dispune si de o sala de conferinte cu 40 de locuri, dotata cu toate facilitatile tehnologiei moderne. Este, asadar, un loc foarte prielnic oamenilor de afaceri, ce populeaza din ce in ce mai mult Bucurestiul.
    De Ziua Politiei Romane
    Investitie franceza, Hotelul „Trianon” a fost deschis in martie 2007, de Ziua Politiei Romane, cand au sosit aici reprezentanti ai politiilor din 14 tari europene. Hotelul este administrat de domnul Niculae Predescu, un nume cunoscut in industria hoteliera bucuresteana, si care face echipa buna cu directorul Ioan Petcu, alt impatimit al turismului romanesc, din vremea ITHR-ului. Niculae Predescu este cunoscut fiinca a inceput cariera de la curier in Athenee Palace, trecand prin diferite functii pana la cea de sef de receptie si administrator. Domnia sa a supravegheat toata constructia, venind si cu idei noi in calea arhitectilor, dand chiar si numele hotelului, TRIANON. I-a placut cum suna si chiar s-a gandit sa incerce sa formeze un fel de lant hotelier Trianon, pentru ca in lume mai sunt vreo 14 cu acelasi nume, in Franta, Argentina, Elvetia, Florida (SUA) s.a. Toate aceste hoteluri, pe langa numele comun, sunt si cladiri din perioada neoclasica.
    „M-am gandit la numele Trianon, spune Niculae Predescu, pentru ca aici, la noi se pot semna orice tratate de pace si cu vin de Tokay”.