Ighisu Nou – Biserica fortificata

Pe oriunde-ai cutreiera in triunghiul Sibiu - Brasov - Sighisoara, bisericile fortificate te impresioneaza, aratandu-ti cu semetie cum au stiut oamenii locului sa aduca prinos si buna slavire Domnului. Stavila in calea navalirilor tataresti si turcesti, cetatile si bisericile fortificate sasesti au reusit sa castige lupta cu timpul si sa ramana cat de cat in picioare. Ighisu Nou se afla la 8 km de Medias, pe un drum secundar. Se ajunge usor cu masina drumul fiind destul de bun, iar pitorescul imprejurimilor ofera turistului un drum relaxant. Simbol secular Atestata documentar pe la 1267, cand a primit de la sasi denumirea de Eibesdorf, localitatea avea sa se consolideze si sa devina prin secolul al XIV-lea un puternic centru de aparare, odata cu inaltarea bisericii gotice. Ighisu Nou se poate mandri ca avand una dintre cele mai pitoresti dintre cetatile taranesti pastrate in aceasta zona. In est, platoul cetatii coboara abrupt spre apa ce serpuieste pe valea umbrita de arini. Trecand peste podetul paraului, trepte multe si inguste urca spre un bastion rotund, construit pe la 1570, ce apara intrarea in ,,Zwinger-ul“ lat de numai 5- 6 m, comprimat intre zidurile ce marginesc curtea cetatii si gradina parohiala. Intrarea vestica a ,,Zwinger-ului“ este pazita de un turn ridicat deasupra vechii porti. In catul al doilea, locuieste paznicul, turnul fiind destinat acestui scop inca din 1858. Odinioara, paznicul manuia de aici hersa ce inchidea intrarea in cetate. Al treilea cat e prevazut cu metereze. In sud, turnul se invecineaza cu un bastion care include la parter intrarea actuala. Pe latura de nord a incintei simple, ridicata in 1515, de forma poligonala neregulata, se afla o magazie de cereale fortificata. Azi se mai inalta doar zidurile exterioare rectangulare ale acestei cladiri din cara­mida, zidul despartitor catre incinta fiind demolat. In jurul anului 1650 s-a considerat necesara o inaltare a zidu­ lui de incinta, suprainaltarea de atunci rezistand pina la demolarea din 1961. Bastionul rotund, devansat fata de incinta in coltul de nord-est, cladit pe panta colinei este un fel de simbol al localitatii. In directia est-vest apararea cetatii era asigurata de cele doua constructii defensive ale bise­ricii-sala, construita in secolul al XV-lea, care puteau controla panta platoului. Dovezi de credinta din trecut Bastionul ridicat peste cor si turnul clopotnita, asezat peste partea de vest a salii, construit in scop defensiv, se situeaza in jurul anului 1496, data pe care o aflam gravata pe clopotul acestui turn. Existenta unei tribune deschisa spre sala bisericii constituie o exceptie la clopotnitele ridicate dupa 1300. Aici s-a urmarit, probabil, compensarea spatiului interior micsorat prin inaltarea turnului in partea de vest a bisericii. Scara taiata in grosimea zidu­ lui, ce urca spre tribuna, devenind impracticabila, este suplinita de un turnulet cilindric cu o scara spiralata, adosat peretelui de nord al salii, din care se deschide o usa in galeria de lemn a acestui perete, ce duce spre un balcon devansat fata de tribuna. Turnuletul de scara, accesibil din interiorul salii, este inchis cu o usa de lemn avand incizat anul 1526, cu un relief plat infatisand o mana ce tine o vita cu struguri, petrecuta prin golul unei coroane - emblema stilizata a scaunului de Medias. Bastionul corului nefiind devansat, nu deschide guri de turnare, poseda numai cate un me­terez pe fiecare din cele cinci laturi. Arhitectura originala Decorativismului bogat, pentru Transilvania, al corului, ii corespunde o tot atat de bogata dotare a exteriorului. Pietrarii goticului tardiv indrageau figurinele, mastile grotesti si capetele plasate ici-colo pe acope­ri­sul oblic al contraforturilor, pe pervazul ferestrelor. In contrast cu goticul arhitectural, altarul, stranele si amvonul poarta o puternica amprenta baroca. Dupa 1970, nava bisericii a fost reamenajata prin adaugarea unui tavan cu stucaturi; corul pastreaza vechea bolta cu penetratii, care se spri­jina pe colonete bogat decorate. Pe peretele nordic se afla un taberna­cul, opera a aceluiasi mester necunoscut care le lucrase si pe cele de la Valea Viilor, Boian si Bazna. Tabernaculul, decorat cu motive vegetale, are deasupra lui un Vir Dolorum, Iisus care isi arata ranile si suferinta, o tema des intalnita in Evul Mediu. Nepasare si uitare In pofida interesului mare pe care l-ar putea suscita in randul turistilor prin nota arhitecturala originala, clopotul turnat pe la 1496 si orga spectaculoasa realizata in 1775, bise­rica de la Ighisu Nou pare sa fie aproape uitata - atat de autoritati, cat si de vizitatori.