In cautarea Bucurestiului… pierdut

Am mers la Curtea sticlarilor (strada Selari, nr. 9-11) cu gandul la un posibil reportaj privind traseele turistice in Bucuresti. Si-am gasit in locul stiut… Curtea berarilor. Cuptoarele nu mai erau. Nu mai erau nici suflatorii in sticla. Venisera consumatorii, care trag din sticla! Si nu ca ar fi ceva rau in asta. Nici nu suntem in masura sa dam sfaturi turistilor ocazionali porniti pe cont propriu in cautarea Bucurestiului de altadata.  Capitala nu mai e ce-a fost. Istoria incet, incet se muta in carti, cartile se ascund si ele prin anticariate ori in colectiile unor nostalgici.Ramasitele Curtii Sticlarilor Curtea sticlarilor a ramas aceeasi. Inca. Cladirile sunt tot acolo. Usile, cele mai multe, inchise. Afise vechi peste tot: lipite de pereti, de ferestre, de porti. Reclame. Naive unele, agresive altele. Desene inestetice ale unor obiecte de sticla. Puteau fi cumparate de la magazinele din zona. Magazine mai sunt. Au produse care nu s-au vandut. „Resturi de pe stoc”, observa un con­sumator de bere „prietenii stiu de ce!” O domnita eleganta iese dintr-un birou rastindu-se: „Aveti aprobare sa pozati?” Ma fac ca nu aud si intreb de cuptoarele pentru topit sticla. „O sa vina un cuptor mic din Germania”, zice domnita, ocolind raspunsul. Dar cuptoarele acelea vechi unde-s? Mai sunt pe undeva? „Nu sunt!”, raspunde ea clipind des. Si mesterii suflatori unde-s? „O sa vina si ei cand ne vine cuptorul!” Intamplari din Centrul Istoric Un val de curiozitate, cand agresiva, cand prudenta, s-a raspandit prin birourile cu multe hartii si dosare, riscand sa contamineze si consumatorii de bere de pe terasa. Inca pozand, m-am retras la timp. „Cine era? De ce l-ai lasat sa faca poze? Daca le publica pe undeva? Trebuia sa-l legitimezi…” Sunt pe strada Selari si cobor catre cheiul garlei de altadata. Cativa tuciurii cu „fata alba ca locomotiva cu aburi de pe vremuri”, cum caracterizase doctorul Toducz Endre un ilustru politician dambo­vitean, scot cuburi de piatra de pe strada si le incarca in carute cu coviltir. Ziua in amiaza mare! Multime de gura casca, tineri, varstnici, trec, in dorul lelii, dintr-o parte intr-alta. Nu e zona pietonala, dar aici pare sa fie o buna intelegere intre conducatorii auto si trecatori. Ce fac?, intreb. „Or fi stiind ei ce fac”, intra in vorba un barbat. Nebar­bierit, nespalat, mirosind a ceapa si usturoi, cu marginile pantalonilor si manecilor de la haina roase de vreme, omul pare dornic de conversatie. Grabesc pasul, nu-i las ragaz sa izbucneasca. Un alt barbat la vreo 40-50 de ani, imparte porunci unui tanar de aceeasi culoare, cocosat sub greutatea pietrelor. „Grabeste-te, mancati-as! Ca daca ne vede vreun ghiaur de la primarie s-a zis cu afacerea noastra…” Bucurestiul istoric. Astazi. In anul de gratie 2008. Inceput de martie. Dupa chipul si asemanarea oamenilor Povesteste inventatorul Justin Capra. Il intrebasem care a fost cea mai importanta lauda primita vreodata. „Treceam prin centrul Bucures­tiului – spune el – si am oprit masina, undeva, intr-o parcare, aproape de Hanul lui Manuc. Pe atunci, era deschis. – No, mere taraboanta, mere?, ma intreaba un ardelean. – Mere, cum sa nu! ii raspund eu. – No, tune dracu-n rotile tale, ca faina-i! Insule de istorie M-am intrebat adesea – incercand reconstituiri ale unor epoci apuse – ce anume a ramas neschimbat fata de acele vremuri. In zonele rurale, este relieful si cursul raurilor; in orase, cum este si Bucurestiul, au ramas doar casele, unele dintre ele, cele care au avut noroc sau locatari cu oarece grija pentru intretinerea lor. Daca suntem, sa zicem, pe strada Spatarului sau pe Ar­ meneasca, si, ca intr-un joc al imaginatiei, inlaturam constructiile noi, ada­ ugate in peisajul urbanistic, dupa 1950, in fata ochilor mintii si a sufletului vor ramane cateva insule de istorie. Sigur, si acestea mai au nevoie de inlaturari si retusuri; va trebui sa scoatem si ferestrele de termopan, poate si usile aproape blindate, cateodata sistemele de siguranta sau camerele de luat vederi... Este un exercitiu dificil, dar in final, ne vom putea bucura de un peisaj ireal, aproape. Ca sa-l animam, ar fi nevoie sa adaugam in zonele pustii dintre casele ramase, alte cladiri asemenea lor, sa populam spatiile libere cu gradini, cu vita de vie si pomi, sa aducem din fotografii de epoca si sa reconstituim, macar imaginar, dughenele unor negustori si marfurile expuse de ei, la vedere, sa umplem spatiul cu mirosurile de paine proaspata, de placinte si de flori, cu vocile copiilor si negustorilor care-si pazeau marfurile, sa-i imbracam pe trecatori in costume de epoca si sa lasam birjarii sa-si conduca musterii catre case, pe inserat... Plonjand in vis Spatiul din jurul nostru ar prinde atunci viata si culoare lasandu-ne sentimentul ca am plonjat in vis sau intr-o lume paralela. Fara sa banuim, sunt atatea si atatea porti deschise catre sufletul nostru, punti firave intre trecut si prezent. O asemenea punte este si inventatorul Justin Capra. Si-a adunat nostalgiile, intalnirile cu Bucurestii de altadata, cu oameni care au fost, le-a filtrat printr-un „aparat sofisticat” din care se impreuna cuvinte cu miez, savuroase precum placintele cofetarilor de la Capsa. Ajunge sa-l vezi si te invaluie duhul fostului oras… Aveam sa-l intalnesc in Bucuresti, pe strada George Enescu, chiar langa sediul redactiei Saptamana turistica. - Ce s-a intamplat cu dv? intreb. Nu v-am gasit la vechiul numar de telefon… - N-a mers al doilea mariaj. Ma certa mereu. De ce cumpar bere cu 3,5 lei – scumpa! – si nu cumpar cu 2,5 lei, din asta, de pe Dambovita? Asa ca am plecat. Cu economiile mele, abia am putut sa-mi cumpar o casa printr-un sat, catre Balta Doamnei… – Cum era Bucurestiul? – Eclectic, cladiri crescand intr-un fel de competitie, rezistand Dumnezeu stie cum sau prin ce intamplare, adapostind povesti, mistere... Ca in versul acela... Cutia neagra Mai traia inca prima sotie. Locuia pe strada Aurel Vlaicu, fosta Taranilor. In atelierul de langa casa, perete in perete cu dormitorul sotilor Capra, prin­ tre menghine, suruburi si unelte ce par sa tina mai degraba de arsenalul unui vrajitor medieval, descopar cateva caiete cartonate cu insemnarile elevu­ lui de la Scoala de Aviatie. Le deschid cu intentia de a cauta imagini care sa-mi vorbeasca des­ ­ pre tanarul de altadata. Literele caligrafi­ ate cu grija, de­ se­ nele ingrijite si rigoarea demonstratiilor vorbesc nu numai de te­ meinicia sco­ lii de a­ tunci, dar si despre o pasiune pentru tehnica pe care tanarul elev nu si-o ascundea. Alaturi de ineditele manuscrise, in acelasi ate­ lier se afla si un obiect ce nu atrage atentia prin nimic: este o cutie neagra, cu marginile usor rotunjite, din care ies cateva fire: un dispozitiv care re­ duce masa corpurilor, cea mai renumita inventie a lui Justin Capra. Aceasta cutie neagra, care l-a determinat pe Henri Coanda sa vina de urgenta de la Pa­ ris ca sa-l caute pe inventator, ascunde in ea unul din secretele an­ ti­ gra­ vi­ ta­ tiei. Si tot ea marcheaza momentul in care Justin Capra a intrat in smarcu­ ri­ le anonimatului romanesc. De cate ori purtasem discutii cu dansul, avusesem senzatia ca in acest punct al destinului sau – descoperirea unui principiu antigravitational, sau ie­ sirea din tiparele marginite ale conceptelor tehnice clasice – s-a intamplat ce­ va. E greu de spus ce anume. De fiecare data cand ajungeam in acest punct, interlocutorul meu punea, pe un patefon vechi, un disc cu muzica lautareasca, din perioada interbelica, si se strecura apoi intr-o camara intunecoa­ sa si rece, de unde aducea un ulcior de Horezu, plin cu vin rosu, vechi, dum­ nezeiesc. Si in timp ce cautam analogii intre acel moment, inca necunoscut, al vietii lui, si ceea ce se intampla cu o raza de lumina care isi schim­ ba directia la trecerea dintr-un mediu in altul, gazda umplea cu vin pahare de cristal. la bar barbar la bar barbar se-mbata omul si lautar la un tambal ii canta barbar la bar se-mbata omul si-i canta la tambal un lautar si-i canta dintr-o coasa neagra doamna vestind barbar momentul crucial si-i canta dintr-o coasa neagra doamna invaluita-n negrul sideral la bar barbar se-mbata azi alt om, bar-man  ii toarna  alt nectar in cupa iar sus, pe cos, in fum invaluita ascute coasa neagra doamna iar ce-ar fi de n-ar fi lumea vamuita de oameni, de omizi, si de strigoi… caci ne-am manca de vii, toti intre noi si-am cauta prin stele si noroi o alta neagra doamna, siluita sa ne coseasca iarasi ca pe oi ce-ar fi de n-ar fi lumea vamuita?! (din volumul: in ochi, dormind) Nota: unitatea cu numele bar~bar se afla in Bucuresti, pe str. g-ral Ernest Brosteanu, inainte de intersectia cu str. Voda Caragea, plansa top.61, in ghidul Bordusanu