Isaccea, resurse turistice

Pe drumul spre Isaccea (prin satul Revarsarea) poti tresari, pentru ca e liniste ca intr-un muzeu. Turistii intorc mai degraba capul dupa monumente si manastiri. Orasul pare sa fie uitat de Dumnezeu. Doar numele lui a ramas un prilej de controversa aprinsa.
   Nicolae Iorga spune ca numele localitatii provine de la Saccea, un conducator local din secolul XI, in timp ce alti istorici, aici il amintim pe C.C. Giurescu, sustin ipoteza ca Isaccea ar fi una si aceeasi cu vestita Vicina, centru de mare inflorire economica, de unde s-a inaltat scaunul primei Mitropolii a Tarii Romanesti, mitropolitul Iachint. Un istoric tulcean, prof. Nicolae Radulescu, a sustinut ipoteza ca numele orasului s-a format conform regulilor fonetice turcesti, adaugandu-se in fata vocala „i“.
   
   Drumul la Isaccea trece prin Piatra Calcata
   
   La Isaccea a fost infiintata, potrivit documentelor, cea mai mare baza navala de la Dunarea de Jos. Un ghid istoric pune la dispozitia turistilor o sumedenie de statistici, toate bune sa fie inserate intr-un album cu amintiri captivante. Asezarile din jur au cate o poveste: satul Revarsarea s-a numit odinioara Piatra Calcata.
   Sanatoriul Tichilesti a fost un schit unde au vietuit calugari raspopiti (lipoveni fara popa).
   
   Amintiri cu freamat duios
   
   Pentru turisti inseram aici cateva informatii utile: orasul e strabatut de DN E87. Legatura cu judetele Braila si Galati se face cu bacul (peste Dunare), in punctele I.C. Bratianu si Smardan. Iata si o pata de culoare (fara nici o aluzie), vantul rece vine dinspre rasarit. Orasul are, potrivit localnicilor, trei sarbatori mari, pe langa cele scrise cu rosu in calendar. E vorba de Zilele culturii la Isaccea, unde elevii se intalnesc cu poetul Marian Dopcea, o voce in lirica Dobrogei; Vremea culesului e un alt eveniment (in luna octombrie); Colinde si obiceiuri de iarna, o sarbatoare de un pitoresc aparte. Turistii pasionati de istorie si de aminti­rile ce freamata duios pot zabovi in rezervatia arheologica Noviodunum, ori in bisericile Sfintilor Voievozi. Cei care nu sunt grabiti pot privi cu uimire geamia Aizie, ori mormantul lui Isak Baba, precum si sapaturile arheologice care au scos la iveala si la lumina asezarea Boian, cu doua niveluri de locuire.
   
   Teren de golf la Isaccea?!
   
   Isaccea are aproape 6.000 de locuitori pe timpul verii. Mai bine de 500 sunt turisti. Tanarul primar, inginerul Ilie Petre, simte nevoia sa faca, in graba, cateva precizari: „Mai bine de 70% din locuinte au gaze, iar turismul are, in ultimii ani, un avant neasteptat, asta si explica de ce orasul e pustiu vara. La buget adunam bani de la persoane fizice in proportie de 75% si asta spune ceva. Nu avem decat 23 de someri si doar cativa oameni cu adevarat nevoiasi trecuti pe lista cu ajutoare sociale. Unii castiga bani frumosi la parcul eolian, altii sunt la prima ora in port, unde amenajarea e in grafic, investitorii au inceput sa ne caute si, culmea ironiei, ei nu solicita facilitati. Doar terenurile s-au scumpit, si se vor mai scumpi, cand va fi amenajat un teren de golf in zona. O suta de hectare au iesire la lacul Saunu. De aici, trecand peste Dunare, se poate ajunge in Delta. Trei investitori au cumparat cate doua hectare de teren fiecare si acum fac ultimele retusuri la proiecte, cu gandul de a construi trei pensiuni unde turistii vor avea de toate, pentru ca primaria va asigura infrastructura, apa, gazele si curentul electric. In apropierea orasului, adauga primarul, sunt patru cariere de piatra, asa ca n-o sa fie un capat de tara pietruirea a 4-5 km de drum. Zona Saunu va fi, in curand, una mirifica, tocmai buna pentru a fi ilustrata de pictorii din Isaccea.
   
   Fosta primarie va deveni hotel de patru stele
   
   Viceprimarul Nicolae Pavel socoteste pe degete pensiunile ridicate in ultimii cinci ani. Printre ele aminteste si fosta Piscicola, unde acum a fost amenajata o mica pensiune cautata de turisti si de localnici la sfarsit de saptamana, atunci cand au putin ragaz si se intrec la o partida de pescuit cu pescarii. Turistii, zice viceprimarul, pot zabovi aici si, cu numai douazeci de lei, se pot distra o zi intreaga pe apa.
   Fosta primarie, un spatiu generos, va deveni curand hotel de patru stele, cu teren de tenis alaturi si cu piscina. Langa lacul Saunu vor aparea cateva cabane, semn ca turistii vor avea unde sa petreaca. Cei cativa inraiti, pasio­nati de pescuit vor pleca pe Dunare cu pescarii, 40 la numar, daca ii socotim pe cei autorizati sa arunce plasa in apa.
   
   De la Albita la Isaccea
   
   Uluitor pentru unii, Isaccea va avea in 2-3 ani si un Ro-Ro, asa ca intr-o buna zi s-ar putea ca traficul de la Albita sa fie directionat aici. Asta va aduce o dezvoltare a zonei, spune primarul. Turistii nu vor mai trece prin Moldova, ci vor ajunge direct la Isaccea, mai ales ca unii au rude pe aici. Comertul va avea o alta stare, infrastructura va fi, cum spuneam, si ea alta, nu vor mai fi mesteri care sa se laude cu barcile construite peste noapte.
   
   Orasul fara magazin de peste
   
   Ultimii turisti care au trecut prin Isaccea cu gand sa ajunga in Delta s-au razgandit si au ramas cu corturile langa pescarii de la Dunare. „Nu mai suntem izolati ca in Delta”, spunea unul dintre ei. Cativa au luat dru­mul Manastirii Cocos, unde au gasit liniste si o gazda primitoare, parintele staret Stelian intampinandu-i „cu multa caldura si cu masa pusa”, dupa cum s-a exprimat primarul. „Aici, turistii o duc ca in rai. Masa e aproape degeaba, 50 de camere sunt tot timpul pregatite, iar cateva locuinte sunt, daca ma pot exprima asa, de lux”. Un fapt e ciudat la Isaccea. Orasul nu are o pescarie. Numai cei grabiti se mira, turistii si localnicii au o explicatie. Si unii, si altii stau mai mult pe apa, pescuitul e in floare si, dupa numarul de corturi de pe malul Dunarii, iti dai seama ca pestele prins nu ajunge in oras. Localnicii il vand din barca. Si ieftin. Turistii prind si ei ceva, asa ca la Isaccea nu exista masa fara peste. Dimineata, la pranz si seara gratarele sfaraie.
   
   De ce nu se mai gaseste Sarica de Niculitel?
   
   De la Isaccea pana la Niculitel sunt doar cativa kilometri. E o placere sa te apropii toamna de o vie. Cine se gandeste la Sarica de Niculitel va avea o dezamagire. In comuna nu poti cumpara celebrul vin de Niculitel. E o seceta ca iti vine sa dai un acatist. Povestea vinului de Niculitel e lunga. Noi punem, scurt si cuprinzator, o intrebare, una la care ar trebui sa raspunda cei care isi potolesc setea cu apa. De ce nu se mai gaseste pe piata vin de Niculitel? Turistii care nu vor sa ramana cu buzele uscate trebuie sa aiba ceva de acasa, pentru ca la Niculitel magazinele au un program anapoda. Pana si chioscul de ziare e inchis in amiaza mare, iar la Isaccea revista „Saptamana turistica“ ajunge cu o intarziere de sapte zile. Sapte zile, sapte pacate ale Rodipetului.