„La Mama” nu era chiar asa!

Ca orice om ocupat multe ore la munca apelez la un restaurant din zona sa imi astampar foamea si sa imi incarc bateriile pentru orele de concentrare ce vor urma.In una din zile, mai bine dipusi ca deobicei, am hotarat sa mergem la un restaurant renumit: „La Mama” de pe strada Episcopiei. Do you speak english? Nu aveam rezervare, dar nefiind o ora de varf am gasit usor o masa pe terasa. Ni s-a oferit imediat si lista cu meniul atat de renumit al acestui restaurant. Eu, imi pun ochelarii si pornesc vitejeste sa... traduc din engleza denumirile si lista cu ingrediente ale minunatelor feluri de mancare romaneasca. Deoa­rece colegul meu era ocupat cu comandarea unui aperitiv, intreb timid daca poate sa imi traduca. Imi raspunde sa ma uit unde trebuie, la denumirea in romana, ca in meniul lui are asa ceva. Cum chelnerita era exact langa noi, ne spune ca din greseala ni s-a dat un meniu in engleza si imi aduce altul, din care am putut in sfarsit sa ma lamuresc ce sa comand. Sa nu-ti doresti „Dorada”! Recunosc ca, in urma multiplelor experiente pe care le-am avut, comand la restaurant numai ceva la care sa merg la sigur ca voi consuma. Asa ca iau „ficatei à La Mama” cu piuré de cartofi. Colegul meu este fericit ca au pe lista „Dorada”, pestele atat de apreciat pentru carnea lui plina de savoare, si comanda o portie. Chelnerita ne spune ca in 20 de minute masa va fi servita. Dupa 40 de minute apare si mult asteptata comanda. Ficateii mei sunt in adevar un fel de ciulama de ficatei, iar piureul este clar facut din cartofi, dovada fiind bucatile mari ramase nesfaramate in el. Colegul insa are o problema: tacamul pe care il are la dispozitie este pentru orice fel de mancare, nu pentru peste. Linistit, cere tacamuri pentru peste. I se raspunde ca restaurantul nu are asa ceva in dotare! Serviti sau nu? Aici lucrurile incep sa devina stresante. Este solicitata prezenta sefului de sala si anuntarea patronului, aflat chiar la masa alaturata. Patronul nu poate fi deranjat cu un lucru atat de minor. Isi face aparitia o fatuca intepata care se recomanda: „Nicoleta, sefa de tura”. Ne dam seama ca nimeni din personal nu are ecuson de identificare. „Nicoleta si mai cum?” „Atat, Nicoleta!”, ne pune ea pumnul in gura. I se explica chestiunea. Replica este clara: nu exista tacamuri pentru peste in restaurant. Si cum servim peste, daca totusi nu vrem sa mancam cu mana la un restaurant? Sefa este foarte deranjata de pre­tentiile noastre si intreaba doar: „Serviti sau nu Dorada?” „Nu! Fara tacamuri corespunzatoare nu consum”. Servicii dezastruoase Incercam sa explicam ca la un restaurant de calibrul acestuia serviciile sunt dezastruoase si dam un exemplu: pe masa nici nu exista o scrumiera, si nu ai decat sa dai scrumul pe jos. Cu aplomb, fatuca intinde mana catre masa alaturata, insfaca o scrumiera si o tranteste pe masa noastra. Stupoare: scrumiera era deja murdara. Facem niste poze, iar domnisoara Nicoleta ridica tonul si ne interzice, argumentand ca ne aflam in spatiu privat si ca nu avem voie sa fotografiem. Suntem siguri ca daca era pentru a-i felicita nu ar fi fost vreo problema. Cerem nota de plata, in care speram sa nu existe si Dorada. Asteptand, admiram mizeria de pe umbrele si filosofam ca din profitul pe o portie de astfel de peste s-ar fi putut cumpara mai multe tacamuri specifice. Vine nota: „Dorada” nu este pe lista, noi insa sigur suntem pe lista neagra a acestui restaurant. Catalin Mahu, proprietarul Trotter Restaurant, a anuntat ca vor mai fi deschise anul acesta trei restaurante „La Mama” in Bucuresti, pe langa cele sase deja existente. Renumele construit cu atata efort trebuie insa sustinut si de servicii pe masura. Speram ca patronatul sa revizuiasca atitudinea personalului, dar si tacamurile.