La Paraul Dracului

Mare lucru e si cu radacinile noastre.
   Cand eminentul doctor american de origine romana, Napoleon Savescu, a declansat o miscare privind cercetarea istoriei noastre si reinvierea Daciei, omul a fost coplesit de valul de simpatie revarsat asupra lui de savanti, cercetatori si istorici din cele mai diverse zone ale lumii. I-a coplesit pana si pe americani. „Iata, ar fi remarcat un eminent om politic din SUA, mai exista si romani care-si iubesc tara si neamul!”
   Tablitele de la Tartaria,
   mai vechi decat cele sumeriene!
   Socul cel mare a fost trait de cei ce simpatizau cu ideile doctorului Napoleon Savescu, abia atunci cand a inceput, in vara anului 2000, seria de congrese de dacologie, congrese desfasurate la Bucuresti, si urmate de pelerinaje la vechile cetati ale dacilor ori la Tartaria – locul unde s-au descoperit acele tablite cu cea mai veche scriere din lume – mai veche decat cea sumeriana - cunoscuta pana la aceasta data. Romanasii nostri, istorici sau nu, facatori de ziare si de atitudini, geambasi de politicieni ori carausi de agenti vopsiti au tabarat pe doctorul Savescu, mai sa-l desfiinteze. Desi putin mediatizata, situatia a scos la iveala o falie adanca intre adeptii originii dacice a poporului roman si cei care sarba­toreau cu orice prilej, pe invadatori. Fie ei romani, maghiari sau de alte nationalitati. A se vedea anul Decebal, uitat de oficiali, grabiti sa-l tamaieze pe „marele Traian, cuceritorul”. Atent la atare distor­siuni de perceptie, am intitulat o recenzie despre o carte scrisa de un fiu al satului, momarlan din Jiet, si medic stomatolog de profesie, La Paraul D(r)acului.
   Intentia era mai veche, si o semnalasem ca atare si in alte texte incredintate tiparului, incepand inca de prin 1995. Doream sa anunt astfel cititorii despre o viitoare aparitie in editura CODEX AUREUS, a unui roman, intitulat chiar asa. In cateva sate cunoscute de mine, exista inca, pastrate in memoria celor batrani, toponime precum Paraul dacului, Dealul dacului, Poiana dacilor. Altele au fost transferate unor popasuri turistice: vezi Sura dacilor.
   Cu Saptamana turistica
   pe taramul misterelor
   Inedit, era insa un alt aspect. Localnicii, inspirati poate si de unele organizatii secrete, care s-au infiltrat unde nici cu gandul nu gandim, inlocuiau adesea in batjocura „dacului” cu „dracului”. Sigur ca exista in alte parti ale tarii si toponime ce slavesc numele Intunecimii sale, necuratul. Dar sunt rare, si de regula pomenesc Iadul, si foarte rar pe Dracul. Vezi Valea Iadului, cascada Iadolina (in apropiere de Stana de Vale, perla Apusenilor altadata, adusa in paragina acum de un alt investitor strategic!) ca sa ne oprim doar la un exemplu cunoscut. Titlul ultimei recenzii publicate in Saptamana turistica, a starnit, asa cum ma asteptam, controverse. Unii s-au suparat ca batjocoresc pe daci si sugerez ca ar fi fost mai degraba draci, personaje spaimoase, dintr-un univers ce nu exista decat in imaginatia noastra, altii au fost entuziasmati de multitudinea de sensuri asociate si frumusetea imaginii reproduse in revista, ce poarta semnatura artistului fotograf dr. Trestian Gavanescu (AFIAP). Altii mi-au sugerat sa public cu acest titlu o carte. Nu aveau de unde sa stie ca proiectul se afla in derulare, iar locul actiunii nici nu putea sa fie altul decat o asezare de momarlani de pe Jiul de Est, univers conservat unde se pastreaza inca datini si cutume de pe vremea dacilor, despre care putini au auzit si mult mai putini au curajul sa povesteasca onest, matur. Este insa o invitatie si pentru iubitorii de istorie si cautatorii de radacini. In Tinutul momarlanilor – spatiu conservat ce pare sa fie inca legat mai degraba de preistorie - vor avea ce sa descopere.