La pas, prin Orasul Lumina

Ideea de a ajunge la Paris imi incoltise de mult in minte. Acest vis frumos mi s-a implinit. Desi foarte obosita, nu am putut rezista tentatiei de a vedea, neaparat, in prima zi din cele trei, Turnul Eiffel.
   
   Turnul Eiffel
   
   Primul contact vizual cu Turnul mi-a taiat rasuflarea. Nu am putut pleca de langa el, pana seara tarziu. S-au aprins luminile. La fiecare ora, cate zece minute, mii de beculete scanteiau pe Turn. Peste strada, un carusel de la care se au­zeau cantece vechi si care, impreuna cu Turnul trimiteau toate gandurile la po­vestile frumoase din copilarie. Si, tot aici, Carusel Gourmand, cu cele mai bune clatite si cel mai bun hot-dog din tot Parisul.
   
   Spre bazilica Sacre-Coeur
   
   A doua zi am vizitat bazilica Sacre-Coeur, construita in onoarea celor 58.000 de militari francezi morti in timpul razboiului francoprusac.
   Am luat-o pe strazile intortocheate care amintesc de vechiul Paris, din filmele clasice. Am ajuns pe terasa de unde turistii se pot delecta cu cea mai frumoasa panorama a Parisului. Ce sa mai adaug? Seara, pe scarile din fata, care coboara inspre oras, se strang tinerii indragostiti, pentru a asculta cantece inaltandu-se deasupra clopotnitei care adaposteste unul din cele mai mari clopote din lume. Portretistii ne imbie sa ne faca portretul. Nu am rezistat tentatiei. Vazuta de pe treptele care coboara spre oras bazilica pare o pictura a unui artist genial pe cerul de culoarea ochilor lui Iisus. La poalele dealului, la unul din faimoasele bistrouri, am avut imaginea perfecta a bazilicii si am mancat o mi­nu­nata specialitate a casei, mile cu legume. Am hoinarit pe stradutele inguste, bucurandu-mi ochii. De la Sacré-Coeur, cu metroul, spre spre Montparnasse. Cladirea cea mai inalta din Paris, 56 de etaje, 209 m inaltime, al doilea turn, ca inaltime, din Europa. Muzica de pian in surdina la restaurantul etajului 56 si privelistea spectaculoasa creaza o atmosfera romantica. Ma simt mare in fata orasului care pare ca se inchina la picioarele noastre. Oprire la Hotelul Invalizilor ridicat in onoarea soldatilor raniti in bataliile de la sfarsitul secolului 17. Aici, se afla si trupul lui Napoleon Bonaparte. A doua biserica de la Hotelul Invalizilor are 107 m inaltime. Poleire cu aur! Minute in sir, admirandu-i stralu­ci­rea, am tacut. Se facuse tarziu. Vapora­sele luminate, strabateau Sena. M-am urcat intr-unul din ele si am facut un tur de o ora. Parisul se vede altfel de pe Sena. Cele mai importante obiective turistice, Turnul Eiffel si Catedrala Notre Dame le poti vedea intr-o alta lumina, de pe Sena.
   
   In autobuz si pe jos pe Champ Elisee
   
   In ultima zi petrecuta la Paris, am mers pe Champs Elisée, am trecut pe langa Arcul de Triumf (comandat de Napolen Bonaparte, are cincizeci de metri si pe zidurile interioare sunt inscrisi cei 558 de generali ai Imperiului), Muzeul Luvru, Muzeul d’Orsay, Notre Dame, Panthéon, Sainte Chapelle, Hotelul Invalizilor. Spun ca am trecut doar, in autobuzul pentru turisti. Pentru ca a putea vedea, in amanunt, macar o parte din aceste obiective, iti trebuie timp. Iar eu avusesem la dispozitie doar trei zile. Am coborat din autobuz la Arcul de Triumf, de unde am plecat, pe jos, spre Grande Arche. Totul imi era atat de familiar, de parca eram de-o viata in Paris, unele strazi si unele cladiri semanau izbitor cu cele din Bucuresti. De fapt, invers. Chiar daca nu mai fusesem in Paris, imi parea ca-l cunosc demult. In drumul spre Grande Arche, m-am oprit la o „boulangerie“ unde am mancat cornuri cu unt, facute ca niciunde in lume.
   
   Romantismul parizian
   
   M-au impresionat micile restaurante cochete, cu masute mici si rotunde, unde ma invaluia atmosfera boema. Intr-un parc plin de flori, in drumul spre Grande Arche, pe una dintre fantanile arteziene trona statuia lui Sisif care contrazicea legenda, asemenea unui strajer ce pa­zeste o mare bogatie. Si inca o data, peste tot, romantismul parizian. La Grande Arche, in jurul caruia cladirile inalte imi taiau respiratia, iar arhitectura futurista a strazilor si a cladirilor ma facea sa cred ca nu sunt in Paris, ci undeva pe Wall Street, printre zgarie-nori.
   
   Seara despartirii
   
   Stau iar sub giganticul Turn. Urc. Am ajuns la etajul al doilea de unde se vedea orasul, iar senzatia care ma domina era ca pot face orice si ca, daca as avea aripi, as invata sa zbor. Priveliste uimitoare. Deasupra lumii totul e frumos. Cu greu cobor din turn. Tocmai cand ma pregatesc sa plec din umbra turnului, aud Imnul Romaniei. Ma infior si hotarasc sa merg sa vad cine canta. Vocea baritonala care se distingea de grupul care canta imnul avea un ecou care se auzea pana sus pe Turn. Cand au terminat Imnul, au inceput sa strige in cor. „Traiasca Mihai Viteazul! si Traiasca Ardealul, Munteania si Tara Romaneasca!” Asa se canta la Cenaclul Flacara. Nu pot pleca fara sa le fac o poza si fara sa-i intreb de ce fac gestul acesta divin, aici, in Paris, departe de tara. Si iata ce-mi raspunde liderul grupului: „Noi suntem romani penticostali. Suntem o comunitate de vreo 500 de romani si locuim in Paris de 10 ani. Am avut program la biserica si mai iesim seara la Tunul Eiffel si Sacré Coeur, unde cantam. De fiecare data, cand cantam Imnul, se strang in jurul nostru oameni si se vad cei care sunt romani: canta cu noi. Eu sunt din Arad. Traiasca Mihai Viteazul!”. Ma inlacrimeaza ce spune acest om care ne-a facut pe mine si pe cei cativa romani stransi in jurul grupului, la auzul Imnului, sa ne simtim niste europeni demni pentru ca suntem fiii unei tari demne. Se indeparteaza inainte de a apuca sa-i aflu numele. Dar numele lui este ROMÂN. Si e suficient.
   
   Simbolul Frantei
   
   Turnul Eiffel este simbolul Frantei, nu doar al Parisului. Cand a fost inaltat, in 1889, anul cand murea Eminescu, Turnul era cea mai inalta constructie din lume. Multe, nenumarate lucruri mai sunt de vazut in Paris, dar cum visele frumoase se termina repede trebuie sa ma trezesc si sa ajung acasa cu o puter­nica impresie ce se transforma intr-un sfat sincer: Mergeti in Paris. Merita! Viata nu e traita deplin daca nu ajungi la Paris!