Manastirea Brancoveanu

Pace celor ce vin Bucurie celor ce raman Binecuvantare celor ce pleaca   Am ajuns la manastire la amurg. Ziua o petrecusem in Depresiunea Fagaras si in mintea mea se perindau versuri ale poetilor care au prins mestesugit in cuvinte splendoarea coloristica a toamnei. Imaginea muntilor rasariti direct din campie,pe care numai aici o poti vedea, este coplesitoare si ireala. Insa toate minunile acestea au fost adunate la Sambata de Sus, si doream sa opresc clipa pentru ca acea simtire sa imi ramana clara si nealterata pentru toata viata.   Punte de legatura intre Ardeal si Muntenia Istoria manastirii incepe odata cu descoperirea izvorului facator de minuni, atestat documentar la anul 1500, firicel de apa venit din puritatea muntilor, intr-o poiana fermecata si verde. Apa s-a dovedit a fi tamaduitoare, chiar miraculoasa, si de aceea i s-a spus Izvorul Tamaduirii. Domnitorul Constantin Brancoveanu a ridicat, in 1696, chiar langa izvorul miraculos, o bisericuta si o manastire, a adus de peste munti calugari si dascali, a infiintat o scoala de gramatici, una de zugravi si o tiparnita. La Sambata de Sus isi ridicase un palat, pe mosia unde isi pregatise ultima reduta, un loc unde sa se retraga. Nu a mai apucat, fiind tradat si decapitat la Constantinopole, la 15 august 1714, impreuna cu toti fiii sai. Au urmat vremuri grele si pentru crestinii ortodocsi din Ardeal – catolicizarea cu sila, impusa de imperiul austriac. Prigonirea credinciosilor a insemnat si distrugerea lacasurilor de rugaciune. Oponetii au fost, in cea mai mare parte martirizati. Generalul Bukov a ras cu tunurile 150 de manastiri ortodoxe si astfel Transilvania a fost golita timp de 200 de ani de manastiri romanesti. Manastirea Sambata a mai scapat o vreme, tinandu-se cont de faptul ca era domneasca si mai existau urmasi in viata ai domnitorului. Insa in 1782, s-a dispus desfiintarea tuturor ordinelor manastiresti, iar curtea de la Viena a trimis, in 1875, un general care a spulberat cu tunul chiliile si biserica. Prabusita, cu turla sparta, biserica a ramas descoperita in bataia vremii aproape 150 de ani. De abia dupa Marea Unire a reinceput renasterea manastirii. Mitropolitul Nicolae Balan, a devenit al doilea ctitor al manastirii, iar parintele Arsenie Boca, in calitate de staret, a reinviat locul. Biserica a fost refacuta, insa a fost sfintita abia dupa cel de-al doilea razboi mondial. In timpul comunismului ridicarea unei manastiri era imposibila. Insa mitropolitul Antonie Plamadeala, al treilea ctitor al manastirii, isi propune sa  ocoleasca cumva interdictia. In 1985 urmau sa se implineasca 200 de ani de la daramarea manastirii, iar mitropolitul a pretextat ca se construieste un locas care sa adaposteasca obiecte de patrimoniu din Brasov si Tara Fagarasului. Manastirea a fost construita pe ascuns, iar biserica cea noua, cu frescele ei minunate a fost mascata, organele de partid stiind ca acolo este un depozit. O biserica unicat, pentru ca din afara nici nu-ti da prin minte ca exista si se tin slujbe, fiind situata la etajul corpului de cladire nordic. In turla ei bat cele 5 clopote foarte bine armonizate. Dupa 1989 s-a incheiat urgia tarii si a manastirii de la poalele Fagarasilor. Dupa 208 ani de la daramarea ei, in anul 1785, Manastirea Brancoveanu a reinviat in ziua de duminica, 15 august 1993, la sarbatoarea „Adormirea Maicii Domnului“, cand s-a sfintit biserica noua. Minunea din Depresiunea Fagaras Strabatand un tinut plat, cu terenuri pe care vezi oameni la cules, nu realizezi ca in preajma vegheaza cele mai inalte varfuri muntoase din tara. Din soseaua care leaga Brasovul de Sibiu, dupa ce traversezi municipiul Fagaras si iesi din Voila, la stanga este drumul spre comuna Sambata de Sus. Dupa ce ai lasat in urma Statiunea climaterica, ajungi la manastire. Muntii inzapeziti, gigantici, plutesc in ceata, veghind linistea locului. In fata se deschid portile marete spre cladirile albe si dantelate, ca un castel din alte lumi. Ctitoria mitropolitului Antonie Plamadeala, visul Sfantului martir al neamului, Constantin Brancoveanu, inceputul drumului spre nemurire a lui Arsenie Boca. Calci pe amintiri intr-un loc conceput in stil modern. Efectul este straniu. Orice ai fi auzit sau ai citit despre acest lacas este depasit de realitate. Incinta este in forma de patrulater, potrivit traditiei ortodoxe romanesti. In jurul izvorului miraculos s-a construit un baldachin sculptat in lemn de stejar. Trei foisoare sculptate in piatra impodobesc incinta, in exterior si interior.Sunt doua corpuri masive de cladiri cu doua niveluri, unul la sud, altul la nord. La parterul corpului sudic se afla o trapeza incapatoare, chilii, bucatarie si sala de mese – unde pot manca si pelerinii popositi la manastire. La etaj este casa brancoveneasca, o biblioteca si un arhondaric. Biblioteca contine peste 70.000 de titluri de carti si manuscrise, multe din ele unicat in lume, este organizata dupa principii moderne si este deschisa iubitorilor de studiu. La mansarda se afla un muzeu, unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn, obiecte de cult, in muzeu putand fi admirate obiecte apartinand in mare parte Bisericii Ortodoxe - este vorba in special de cruci, potire, discuri etc. – dar si obiecte care au apartinut Bisericii Romano-Catolice, Anglicane, Evanghelice si Mozaice, vesminte liturghice si obiecte de patrimoniu colectionate de Mitropolitul Antonie Plamadeala.    Situata in afara acestei incinte, „Academia Sambata spiritualitate, cultura, arta, stiinta” este o cladire moderna. Cu un lobby larg, placat in marmura alba, o scara impozanta care duce spre etaj, camerele placute care dispun de tot confortul, sala de mese si un amfiteatru care are 150 de locuri si cele mai moderne dotari, cladirea ofera oamenilor veniti din afara o oaza de liniste dar si de desfatare culturala si spirituala.  Atelierul de pictura pe sticla este unul dintre cele mai importante centre de pictura pe sticla din tara. Aici se lucreaza intr-o maniera noua atat picturi traditionale pe sticla, cat si creatii noi. Ca si alte atractii ale manastirii, atelierul e situat in afara incintei principale. In apropiere se afla pastravaria, vechea clopotnita, izvorul si chilia in stanca ale parintelui Arsenie, si un altar in padure unde se oficiaza slujbele in aer liber pentru miile de credinciosi veniti la hramul manastirii. La Sambata vietuiesc in prezent 30 de calugari, parintele staret fiind arhimandritul Ilarion Urs. Prea putini ca sa faca fata numarului de credinciosi si de turisti care vin aici. Asa ca multe din munci se fac cu mireni, altfel nu ar mai fi posibila viata monahala .  Curtea mare a manastirii, cu alei, iarba si flori e inconjurata de cladiri albe si dantelate. Bolti cu coloane din marmura inconjoara fantana izvorului Tamaduirii si in centru, mica si in acelasi timp coplesitoare, vechea biserica reconstruita a lui Constantin Brancoveanu, cu ziduri de doi metri si picturi vechi. Printre coloane, fiind vremea vecerniei, se strecoara umbrele negre ale calugarilor care se grabesc la slujba. Sa se roage Milostivului pentru iertarea pacatelor lumesti si pentru luminarea acestui neam.   Vacanta pentru suflet Binecuvantate zile de toamna, daruite de natura cu cele mai blande culori si de Dumnezeu cu liniste. Este ceea ce am simtit odata ajunsa – impreuna cu pruncii mei, dupa un istovitor drum de multe ore dinspre Bucuresti – la Sambata de Sus. Nu stiu ai altora cum sunt, dar simt ca viata agitata pe care o ducem nu are cele mai bune efecte asupra copiilor nostri. Sunt nervosi, mult prea nerabdatori si le cam lipsesc valorile.Am aflat acum, inca o data, daca mai era nevoie, ca Dumnezeu ne iubeste si ne poarta de grija. El mi-a indrumat pasii catre manastire si ne-a adus pacea in suflete. Cu sprijinul constant al fratilor calugari cu zambet larg, calm nemarginit si dragoste pentru aproape, m-am intors acasa cu „alti copii“! Au fost liberi, au participat la cele mai multe activitati desfasurate in gospodarie, sub privirile atente si ingaduitoare ale extraordinarilor oameni ai manastirii. Si, cel mai important lucru, au pus in ei bazele moralei crestine. A fost greu sa-i dezlipesc, la plecare, de noii lor prieteni, datorita grijii ce au invatat sa o poarte pentru tot ce-i inconjoara: pisici, catei, purcei, vitei, pesti, tractoare si... oameni.„Cine o sa mai hraneasca viteii pana cand ne vom intoarce? Dar pestii?“ Sunt doua dintre multele intrebari la care am fost nevoita sa raspund .La plecare m-am interesat si am aflat ceva ce poate va va fi de folos; manastirea Brancoveanu gazduieste tabere de copii.Dragii mei, toti cei care cititi aceste prea putine randuri pentru ce ar mai fi fost de spus, mergeti la Manastirea Brancoveanu cu copiii vostri!Este unul dintre darurile cele mai de pret pe care-l puteti da lor! Apropierea de Dumnezeu.