Manastirea din codru

(sau despre calugaritele de la Socola si niscaiva ispite lumesti)
   
   Pe la poarta „Socolei”, cum numeam noi asezamintele de acolo, am trecut de atatea ori. Da’ de unde sa banuim noi – la varsta aceea – ca daca intri pe poarta ai calcat pe un loc plin doldora de istorie? Parca te si aud intreband: „De unde vine numele Socola?” Am aflat eu ca acest nume ar veni de la cuvantul „Sokoli” – soim in limba slavona. Asta ne duce la presupunerea ca aici, in vremi ce merg in afund de istorie, s-a aflat o crescatorie de soimi pentru curtea domneasca din Iasi. De acum, daca am spart gheata, hai sa mergem mai departe. Se spune ca intr-o poiana din intinsii codri ai Buciumului, care coborau pana pe la fosta bariera a Socolei, a existat un schit de calugarite. Poate ca din acest motiv s-a numit multa vreme „Manastirea din codru”. Biserica actuala a fost ridicata pe la 1560, de catre Alexandru Lapusneanu care, in ultimele zile ale vietii, s-a calugarit, purtand numele de Pahomie. Pictura interioara insa a fost facuta tarziu, pe la 1827. Aici se pastreaza obiecte de cult de o valoare deosebita: Evanghelia in limba slavona de la 1697, Evanghelia Romaneasca de la Ramnic (1794), Biblia de la Blaj (1795) si altele.
   (…) Seminarul de la Socola a fost infiintat pentru ca lipseau preotii care sa aiba cunostinte ceva mai multe decat cele ale ceaslovului si ale psaltichiei. S-a nimerit sa existe si un mitropolit cu gandire mai inalta, in persoana lui Veniamin Costache, care a reusit sa-l determine pe domnitorul Alexandru Moruzi sa ia hotararea infiintarii unui Seminar teologic aici la Manastirea Socola pentru feciorii de preoti si diaconi „ca sa invete desavarsit dogmele Legei”. Hotararea odata luata, s-a trecut la mutarea calugaritelor de aici la Agapia. Daca ii vom da crezare lui N.A. Bogdan, motivul mutarii s-a datorat si faptului ca: „Socola fiind prea apropiata de Iasi”, calugaritele ar fi „mai in contact cu diferite ispite”. Ca urmare, in 1803, in locul lor au fost adusi calugarii de la Agapia, in frunte cu staretul Sofronie, cu porunca strasnica sa pregateasca cu repeziciune deschiderea Seminarului. Si s-au tinut de cuvant, incat in luna octombrie 1804 Seminarul se deschidea. Numai ca doar dupa doi ani, adica in 1806, au venit rusii, care au ramas pana in 1812, timp in care cursurile Seminarului au fost intrerupte. Abia s-a reusit reluarea activitatii, ca a urmat o noua invazie ruseasca. Cea din 1828, cand, din cauza unui lagar infiintat de rusi aici, Seminarul a ars. Redeschiderea cursurilor a avut loc abia in 1834, mergand cu rezultate remarcabile pana in 1886, cand a fost mutat in Iasi in Palatul Sturdza, restaurat si extins.
   Stiu eu bine de ce ai vrut sa-ti vorbesc despre Seminarul de la Socola, dar si eu am sa-ti incerc memoria, draga prietene. Ia asculta: „…mergand noi in pasul cailor din hop in hop, tot inainte prin ratacanile de pe ulitele Iasilor, am ajuns intr-un tarziu, noaptea in cieriul Socolei si am tras cu caruta sub un plop mare.” Cred ca de la primele cuvinte ai recunoscut descrierea sosirii la Seminar a lui Ion Creanga, care se intampla prin 1855. Ce a urmat, se stie. Dupa absolvirea Seminarului, Ion Creanga a urmat cursurile Scolii Preparandale de la Trei Ierarhi, al carei director era Titu Maiorescu. Apoi a urmat si un an de teologie la Universitatea Veche din Iasi.