Masa de duminica

„Salata se face asa: darnicul ii pune untdelemn, zgarcitul otet, inteleptul sare si nebunul le amesteca pe toate.” Proverb georgian   Ma aflam undeva la tara, in Ungaria, invitata duminica la masa, la bunicii prietenilor mei. Asezata la masa, ma uitam la fetele si mainile bunicilor,  pe furis, iar in spatele tacerii mele respectuoase se rostogoleau imagini vechi de acasa de la mine, intr-o cavalcada de culori, zgomote si arome vechi, aproape uitate. Era o duminica obisnuita, la tara. Aceeasi liniste intinsa ca o vata peste ulitele satului si peste orele pranzului. Masa de duminica intr-un sat unguresc, dupa slujba de la bisericuta lor, acasa, in familie. In jurul mesei se stransesera trei generatii: fata, prietena mea, cu sotul ei si fetita lor, mama ei si bunica si bunicul, stapanii casei. Bunicul, tacut si impozant, asezat in fruntea mesei – ca la noi –, cu haina si vesta neagra incheiate peste camasa alba, de asemenea incheiata pana sus, la gat. Bunica, forfotind in jurul mesei, cu aceeasi vesnica neliniste si ingrijorare ca a bunicei mele de acasa: „sa fie suficient”, „o fi destul de cald?”, „sa manance copiii ca stiu ca le place”, „ca doar de-aia am gatit-o” etc. Si asa incep sa ma gandesc si eu la bunicii mei, la fetele lor albe si curate, pe care am inceput sa le uit, batranii mei odihnindu-se demult sub flori de iarba, langa troite, atat de departe. Si la mesele noastre de duminica, la tara, la noi...Ce ne deosebeste pana la urma?Fetele de masa de duminica sunt la fel de albe si apretate ca la noi, poate doar motivele broderiilor lor, aici pline cu lalele, la noi mai mult in cruciulita cu braduti. Aici, duminica, fara exceptie, se cuvine supa galbena, clara, de gaina, cu fire de taietei de casa din aluat darnic, framantat din oua multe, taiat subtirel, serpuind in farfurie ca vinisoarele de aur. Si la noi acasa, in tara, se fierbe o gaina mai demult vaduvita („ca iese zama mai buna”) cu morcovi, ceapa, radacina de patrunjel si alte daruri ale gradinii, dar la urma se toarna peste toate borsul fiert separat, ca sa aiba si el parte de clocoteala cu restul, impreuna. Si tot atunci se impodobea oala cu verdeata tocata, multa, „ca o poarta de Florii cu matisori de salcie”, zicea mama mare.La vecinii nostri, ca felul doi e papricasul de pui – fireste cu jumatati de pulpa, piept, aripi, galgaind in sosul de ceapa cu boia de ardei grasi si stropit din belsug cu smantana groasa. Alaturi, galuscute marunte fierte moi. La mine acasa, mamaia mea ar fi intregit masa cu un clapon purtandu-si rusinos, nevoie mare, capul golas sub aripa, fript intreg si ajutat cu untdelemn sa se rumeneasca. Iar fara mujdei de usturoi nici nu se putea inchipui, daca nu era pe masa sareau toti sa-l faca („Unde-i usturoiul? Da sa-l curat repede! Freaca-l tu ca ai putere!, Vezi, pune-i sare!”). Si langa el, se rasturna o mamaliga oachese si aburinda, pe acel fund de lemn innegrit, pe care-l stiu din copilarie. Mamaliga pe care-o amesteca in ceaunul acela vechi si afumat, ca intr-un ritual, parte din faptele placute lui Dumnezeu. Dupa astea, ce mai conteza desertul? Ca erau prajituri complicate si greu de facut, ca erau placinte cu branza de vaci – ca la mamaita mea, nu mai are importanta: sculandu-ne de la masa toti, de la mic la mare, isi faceau acelasi semn al crucii si „sarut mana pentru masa” avea aceesi sfintenie in orice limba s-ar fi spus. Aceiasi bunici, albi si frumosi, ma uitam in jur si revedeam aici, la ei, aceeasi icoana ca la noi acasa. (Ce sa mai impachetez maicuta? Sa duceti si niste paine, mama, ca la oras n-aveti voi ca asta! Am pus niste carnita sa ia copiii la scoala ca n-aveti voi timp sa faceti...”). Aceleasi cuvinte, aceleasi gesturi, aceeasi grija, aceeasi iubire. Ce ne deosebeste totusi? Motivele broderiilor de pe fetele de masa si gustul sau culoarea mancarii. In rest suntem toti copiii aceluiasi Dumnezeu, caruia ii multumim pentru belsugul a inca unei mese de duminica, acasa, printre ai nostri, cei dragi. Iar daca ne apuca seara stand la taifas, ghiftuiti dupa masa, prin gradina sau ograda („haideti odata copii, ca ne apuca noaptea pe drum!”), deasupra tuturor aceeasi luna va rasari. Cu singura deosebire ca ungurii sustin ca luna e din cascaval, iar noi stim dintotdeauna ca luna romaneasca e de mamaliga. Piuré de ciuperci Se spala 600 g de ciuperci, se taie felioare subtiri si se calesc impreuna cu 150 g de ceapa tocata marunt in uleiul incins, alaturi de patrunjel si marar verde. Se da prin masina de tocat impreuna cu franzela muiata in lapte si bine stoarsa. Se adauga smantana, sarea si piperul dupa gust. Se serveste drept garnitura, mai ales la carnuri de pasare. Diana KOSZTY Maestru in arta culinara la Restaurantul St. George