MUSETELUL- Panaceu al naturii la picioarele omului

Musetelul (Matricaria recutita/chamomilla sau Chamomilla vulgaris Asteraceae/ Compositae) – este o planta erbacee, anuala sau hibernanta, comuna in zona noastra, care creste spontan in locuri necultivate sau cultivate, in islazuri, pe langa drumuri, pe pajisti, in semanaturi (in special de grau), uneori chiar pe soluri sarate.
    Se cultiva in campiile Burnazului, Moldovei, Crisurilor, Timisului si altele. Este raspandit in Europa si Asia, dar creste si pe celelalte continente.
    Planta are o radacina pivotanta, ramificata superficial; tulpina este verticala, striata, adesea ramificata de la baza, fiecare ramura fiind terminata cu o inflorescenta inalta de pana la 60 cm. Florile sunt ca la floarea-soarelui sub forma de palarie, cu petale albe si mijlocul galben-auriu.
    Denumirea cuprinde virtutile musetelului
    Denumirea latina Matricaria justifica faima obtinuta din vremuri stravechi in tratamentul bolilor feminine (matrice - uter, in latina), iar Chamomilla sugereaza mirosul de „merisor” (mar), care creste pe pamant (in limba greaca: „chama” – jos, pe pamant; „malon” –mar). Denumirea a fost definitivata de catre Haller in secolul XVI, fiind preluata de C. Linne in secolul XVIII.
   
    „Raza de speranta” pentru sanatatea omului, inca de la inceputuri
   
    In Egiptul antic, pe vremea faraonilor era folosit in tratamentul malariei, fiind socotit „planta magica”, inchinata zeilor. In antichitatea romana a fost folosit in scop vindecator cu mult inainte de Imperiul Roman, semintele acestei plante fiind gasite de Neuweiler in sapaturile arheologice din marele sat roman Vindonissa. Proprietatile sale curative au fost apreciate de catre Hippocrate (377 i.Ch.,Tessalia), de catre Dioscoride (sec.I.i.Ch.) si de catre Plinius cel Batran (1- 79, sec. I).
    In Europa medievala (sec. XVI) era considerat un „adevarat panaceu” fiind folosit in mai toate afectiunile digestive, ginecologice, in boli de splina, cat si pentru „drenarea creierului” si „cresterea confortului spiritual” etc. In jurul anului 1480 se mentioneaza aparitia unui extract din flori de musetel aqua florum chamomille, iar mai tarziu, in 1555, apare uleiul volatil de musetel. F. Hoffmann (medic si chimist german, 1666 – 1742), autorul „Lichiorului Hoffmann”, care aprecia foarte mult musetelul pentru calitatile sale curative.
    Medici renumiti au folosit timp de secole musetelul si preparatele sale in afectiuni digestive, respiratorii, in boli ale mucoaselor si pielii, pentru rani, ulcer de gamba, pruritus sanilia etc. - cu mult inaintea „erei antibioticelor“, anti-alergicelor etc.
   
    Un „tezaur vindecator” sub lupa chimiei moderne
   
    Extensia ariei terapeutice a musetelului a decurs paralel cu investigarea compozitiei sale chimice. Posibilitatile exceptionale ale musetelului oferite de tehnica moderna in ultimii 50 de ani, au permis inventarierea complexului fitochimic structurat pe urmatoarele clase chimice:
    • Ulei volatil (esential), de culoare albastruie, reprezentand cca. 0,2–1,5% din greutatea inflorescentelor. Uleiul volatil de musetel este bogat in ses­cviterpene: cca 5% - chamazulena; alcooli ses­cviterpenici – cca. 8%, reprezentati prin bisabolol, farnesol, etc; oxizi ses­cviterpenici, cadinen, farnesen; cca 23% bisaboloxid A si 10% izomerul B, compusi poliacetilenici, acizi organici(caprilic si izovalerianic).
    • Principii amare sescviterpenice de tip guaianolidic sau proazulene (matricina, matricaina etc);
    • Flavonoide, cca. 8% reprezentate prin: glucozide ale apigenolului, cvercetolului, luteolinei naringeinei etc. Proazulenele prin fierbere in apa se transforma in chamazulena, hidrocarbura triterpenica de culoare albastra, antrenabila cu vapori de apa.
    • Cumarine (herniarina si umbeliforona);
    • Acizi fenolici (cafeic, clorogenic, anisic, vanilic);
    • Poliholozide de tip I si II, alcatuite din acid D-galacturonic si zaharuri simple (D-glucoza, D-galactoza, L-arabinoza etc);
    • Fitosteroli (betasitosterol liber si glicozidic);
    • Acizi grasi (caprilic, oleic, linolic, cerotic);
    • Cetoalcooli;
    • Carotenoide;
    • Vitamine (B1 si C).
   
   
    (continuare in nr. viitor)