Muzeul memorial Ion Creanga

Lucruri de aducere-aminte
   Dintr-o salita, dam in singura camera incapatoare, unde recunoastem „hornul vetrei cel humuit“, cuptorul dupa care se ascundea zburdalnicul Nica si pe care dormeau o parte din copii, patul, masa de zestre a Smarandei, scaunul lui Mos Chiorpec Ciubotariul, hainele parintilor, vartelnita, buhaiul si un opait.
   In vitrine se zaresc cateva pretioase lucruri de aduceri-aminte: ceaslovul dupa care a invatat Nica, abecedarele primite de la dascalul lordache si multe opere ale sturlubaticului de copil, in diferite editii si limbi, fotocopii dupa manuscrisele sale, fotografii de familie si obiecte gospodaresti.
   Scolile badiei
   Primele lectii le-a luat de la dascalul lordache si de la Badita Vasile in tinda bisericii din sat, dupa aceea a trecut prin mai multe scoli: Targu Neamt, Brosteni, Falticeni, pana cand „vrand-nevrand“ a trebuit s-o asculte pe mama si sa se duca la Seminarul de la Socola (lasi), iar apoi, din proprie initiativa, a facut si scoala normala.
   Ca scriitor, Badia Creanga a fost descoperit la Junimea de Mihai Eminescu, poetul national, cu care a ramas prieten pana la moarte.
   Botul cu ochi
   In Amintiri din copilarie Ion Creanga s-a autodefinit intr-o fraza celebra in care se impletesc umorul si zicala populara, autoironia si vorba de duh: „In sfarsit, ce mai atata vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi… o bucata de huma insufletita din Humulesti, care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci, nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Dar si sarac asa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sunt, niciodata n-am fost.”
   Scriitor providential
   Creanga a fost tradus in peste 40 de limbi, a fost citit, savurat si pretuit, asa cum ne releva textul citat din Marcu Beza in „Scriitori in lumina documentelor“ de Horia Oprescu (p.100): „In camin palpaia viu focul. Se trasera draperiile ferestrelor. Candelabrele… aprinse… Dupa ce s-a servit ceaiul, ramaseseram o clipa tacuti, in jilturi, iar Luky Bing (care tradusese in engleza Amintiri si alte povestiri din Creanga, n.n.) prinse a citi din filele Amintirilor… Zaream cum se luminau figurile celor din jurul mesei. Toti zambeau cu placere, miscati, transportati. Adia un negrait fior de arta.“
   In ultimii ani de viata, tot mai mult chinuit de o boala grea, epilepsia, scriitorul s-a stins in noaptea de Revelion a anului 1889.
   Opera lui Creanga este astazi cins­tita pe mapamond, iar el este socotit intre scriitorii providentiali ai omenirii.
   Mihai GELELETU
   Marian TEODORESCU
   Fotografii de Tibor JAKAB
   

Images: