Nebunia pitoreasca

Creatorul unor versuri de o muzicalitate cuceritoare si originala, cu timbru specific inconfundabil, autorul „Romantelor pentru mai tarziu“ a avut ca sfera tematica parcurile, gradinile, corabiile, calatoriile imaginare in regiuni exotice, somptuoase ceremonii erotice, arta.
   
    Erosul
   
    Minulescu a reusit sa faca simbolism pe intelesul tuturor, a creat un fenomen, minulescianismul, prac­tic un simbolism de factura comica. A abordat un stil familiar, volubil, un limbaj special. Poeziile lui trateaza cu nuante de umor sentimental si, uneori, de burlesc marile teme lirice (printre care erosul, cu o predilectie nedezmintita), dintr-un impuls de a distruge miturile si mistificarile „poetice”. Exploziv in induiosarile sale, indiscret si impertinent, se revarsa in vorbe, cu sclipiri sirete in priviri, vrand parca mai presus de orice sa placa, sa fie simpatic, sa emotioneze sau sa amuze.
   
    Poet al Marii Negre si al Dobrogei
   
    Bonomia, mimarea nebuniei pitoresti, stilul „deocheat” uneori, asociat cu prezenta liricului, fac parte din arsenalul artistic al acestui „orasean”, care a fost, in literatura noastra, unul dintre primii poeti ai Marii Negre si-ai Dobrogei, despre care a scris in stil de „romanta”. Corabiile „Sosesc cu panzele umflate,/ Ca niste sanuri de femeie/ Pe care-o buza patimasa le-a-nvinetit de sarutari”, poetul urmareste „inamoratele sirene” si este salvat de mare, care-l scoate „de par din adancime”, luna se oglindeste in apele marii, parand „un cap de mort/ Taiat de ghilotina si aruncat in mare”. Pe Dunare plutesc „cosciuguri albe... pe negrul apelor murdare”, iar apa poarta „noroiul omenirii-ntregi”.
   
    Elemente umoristice
   
    Poeziile cuprinse in volumul Nu sunt ce par a fi aduc elementul umoristic in prim-plan, elementele autohtone primeaza. La maturitate a scris mai ales despre faptul divers, poezii de un antren cuceritor, care il fac mai degraba sa para un jovial guraliv din cale-afara.
   
    Bogatia imaginilor
   
    Deosebita bogatie a imaginilor, abundenta sonora a limbii, obsesiile verbale, jocurile de cuvinte, au reprezentat pentru inceputul secolului XX un punct de plecare in evolutia poeziei noastre.
    Oare acest sentimental lipsit de discretie si pus pe bavarda mai este actual? Va lasam pe dumneavoastra sa decideti, readucandu-va in atentie poezia Turism.
   
   
    Turism
   
    Soseaua urca spre Voineasa,
    Iar Lotrul curge spre Brezoi...
    O fata si-a pierdut camasa
    Prin fanul de curand cosit,
    Si-acum, in poarta casei, s-a proptit
    Sa-si mai arate-o data sanii goi
    Si trupul rumenit de soare
    Turistilor infometati
    De farmecul unei idile trecatoare
    In pitorescul muntilor Carpati...
   
    Asa sunt toate fetele la munte...
    In prima zi -
    Oricare-ar fi -
    Se lasa sarutate doar pe frunte...
    A doua zi,
    Pana si cele mai ursuze
    Se lasa sarutate chiar pe buze...
    Iar in a treia
    Sau a patra zi
    Se lasa duse sub un brad
    Unde se-mpiedica, mai toate,
    Si lesinate-n brate-ti cad,
    Ca niste biete curci plouate...
    Desi - prin munti, in fiecare vara,
    La fel, turistii urca
    Iar fetele... coboara...
   
    Soseaua urca spre Voineasa
    Si Lotrul curge spre Brezoi...
    Iar mirele
    Si cu mireasa
    Din carul nou cu patru boi -
    Un dar de ziua nuntii lor -
    Zambesc sireti
    Si fericiti,
    Ca gratie turistilor
    Au fost uniti
    In vecii... vecilor!...
    Ion MINULESCU
    „Nu sunt ce par a fi“ (1936)