Negresti Oas Sfintii, oseni, la ei acasa

Convorbire cu pictorul Vasile Pop Negresteanu
   
   D-le Vasile Pop Negresteanu, lumea se globalizeaza, iar dv. incingeti spiritele in jurul Catedralei ortodoxe din Negresti Oas…
   Ma priveste lung, zambeste, intreaba de prietenul comun Ion Predosanu, care-si topeste inima in asfaltul incins al Bucurestiului. Are o privire luminoasa, optimista, precum a sfintilor, oseni, pictati in altarul Catedralei. Apoi, cu gesturi ocrotitoare, isi ia vioara si canta. Si dintr-o data, spatiul din jur se metamorfozeaza, cuprins de vraja.
   -Lumea-si globalizeaza agresivitatea, rosteste el, oprindu-si cantecul.
   
   In picturile lui canta Oasul
   
   Pare sa fie trup comun cu tara Oasului si cu vioara. As vrea sa-l intreb de ce nu are o vioara cu goarna, dar imi aduc aminte ca am intalnit instrumentul prin satele bihorene. Oasul e altceva. Doctorul Mihai Pop imi spunea odata – cand mai traia: „Daca vreti sa-i cunoasteti pe oseni, trebuie neaparat sa-l intalniti pe Vasile Pop Negresteanu. El este poarta… In picturile lui canta Oasul. Vedeti, am adus aici, in spital, lucrari realizate de el. Si, uitati-va: ies bolnavii din saloane si stau in fata lor, si se uita. Stau cu orele. Si uita ca sunt bolnavi… Si se vindeca…”
   Pe atunci pictorul nu incepuse sa picteze in Catedrala. Si nu incepusera nici disputele in jurul sfintilor, oseni, din altar.
   
   Spatiul sacru al Oasului
   
   Am vazut lucrarea dv. din Catedrala ortodoxa. O sa starniti patimi. Unii dintre enoriasi vor crede ca va abateti de la canoanele picturii religioase…
   Zambeste iar. Arunca o privire catre o lucrare neterminata, aflata in atelierul improvizat in sura casei din Negresti. Chipuri calde in jurul carora bate foita de aur. Este o lucrare ceruta de un localnic, probabil vrea sa o expuna in casa. Privind-o, insa, te face sa te simti ca si cum ai fi in fata usilor imparatesti ale iconostasului. Un gand usor ca un inger nu-mi da pace: „pictand astfel, el transforma fiecare casa unde va intra o „icoana” de-a lui, intr-o biserica”. De undeva, poate chiar din acele chipuri de ingeri din lucrarea la care trudeste, se infiripa alt gand: „…Si in altar a adus osenii… Nu doar chipuri. Se regasesc acolo, topite in lumina si culoare, istorie si credinta, motive osenesti, asezate, discret, la baza… Si ce lucrare, Doamne! Ajunge sa o vezi si ti se lipeste de suflet. Si daca nu ai vazut-o, nu stii nimic despre spatiul sacru al Oasului. Este altarul Romaniei… Sau cel putin asa ne face pictorul sa credem…”
   
   Credinta si spiritualitatea oseneasca
   
   - Gasiti raspunsurile inainte sa va raspund, imi spune maestrul, cu blandete. Am pornit de la motive osenesti, asezate la baza; din ele se nasc si credinta si spiritualitatea oseneasca… Traim intr-o lume deschisa (uneori, si spre cer!) Ceea ce facem – creatia noastra – are chipul, sufletul si graiul nostru. Omul vine, priveste lucrarea, isi pune intrebari. Si, poate, astfel, sa constientizeze bucuria, descifrand acest „cer” al sufletului lui…
   
   Cerul sufletului
   
   Si ce anume este „cerul sufletului” unui om?
   - Arta. Indiferent de forma de exprimare.
   - Si motivele osenesti aflate la baza acelei picturi din altarul Catedralei ajuta privitorul sa se identifice, poate fara sa prinda de veste, cu sfintii…?!
   - Vedeti?! Ati descifrat mesajul. Nici nu mai era nevoie de un interviu. Cand este cu adevarat arta, creatia substituie pe cel care a realizat-o, il exprima mai bine decat poate el sa o faca…
   Text si fotografii de Iftimie NESFANTU
   (imagini surprinse in seara zilei de duminica,
   8 iulie 2007)