Olanda, tara povestilor marinaresti

Mandrie Nationala Bricul Mircea
   
    Portul Amsterdam gazduieste la fiecare 5 ani, cea mai ampla manifestare a velierelor, adunate din toata lumea, mandriile de odinioara ale tuturor flotelor se aduna in Marea Caraibelor (de la aceasta laguna a fluviului Amstel isi trage numele si largul apos dintre cele doua Americi) pentru a fi prezentate publicului.Interes UriasIn lumea marinarilor acestor corabii, de mai bine de o suta de ani, se da o adevarata lupta, care pavilion este mai bine si mai frumos reprezentat, care echipaj este mai tantos si, nu in ultimul rand, mai galant cu doamnele care urca la bord. Inainte de interesul urias pe care acest eveniment il starneste sutelor de mii de turisti veniti din toata lumea, cu beneficiile de rigoare pentru frumosul port flamand, manifestarea este privita si ca o prezentare a tarii care si-a trimis pavilionul aici.
    Corabiile sclipesc de curatenie, marinarii impecabili, alesi pe spranceana si ferchezuiti din cale-afara, salvele de tun (unele au inca urmele gloantelor trase la Trafalgar, Tortuga sau Maracaibo) sunt de-o simultaneitate uluitoare, velele, ca si paramele, sunt albe ca neaua, dar fiecare detaliu, de la cosul de nuiele al cartului de pe catarg, pana la aroma fumului din pipa capitanului trebuie sa fie ireprosabil si de bun gust. Secundul fluiera scurt si zeci de mateloti urca pe franghii desculti, ca sa stranga sau sa coboare velele, iar oaspetii sunt intampinati cu salve de flinta. Nimic modern nu are voie sa se strecoare la bord, nici ceas la mana nu poarta nimeni, magia intoarcerii in timp trebuie se iasa perfect.
   
    Vals si sampanie
   
    Englezii, germanii, francezii, olandezii, spaniolii, rusii, grecii sau portughezii, au veliere mari cu 4 catarge si echipaje de cate 300 de marinari, pe masura faimei dobandite in secole de navigatie. Seara, la borduri se organizeaza banchete, se aduc butoiase cu rom, iar marinarii lasa lucrul pentru a da spectacol de virtuozitate la dans, pe puntea luminata cu faclii (unde tot rusii au starnit cele mai multe aplauze), sau in salonul ofiterilor, unde in compania doamnelor imbracate corespunzator se danseaza vals si se bea sampanie.
    Stiam ca e prezenta si Romania cu Bricul Mircea, il cautam frenetici, aveam emotii, stiind cum e soldatimea de la noi, ne asteptam sa vedem marinarii tolaniti pe punte, ascultand manele si fluierand dupa fete, apoi sa rosim asa cum numai noi romanii stim sa o facem si sa ne ascundem originea undeva, sa nu o mai gasim.
   
    Veselie generala
   
    Cheiul portului gemea de turisti, mii de ambarcatiuni se vanturau de colo-colo pe langa coca marilor veliere. Pe mal alte manifestari, concert rock in Piata Dam, Parada Gay in Piata Rembrandt si Happy Days Girls in Zona Rosie, cand fetele din vitrina lucreaza la jumatate de pret, cu afise pe care scrie „plateste unu – intra doi... platesti una – primesti doua”.
    Prin multimea din oras, abia ma strecuram cu turistii. Multi dintre ei, trecusera prin coffeshop-urile Amster­damului si se cam impleticeau de la bere, de la canepa... se mai luau in brate cu altii la fel de amusinati, in fine, veselie generala, cand... ce sa vezi?
    La usa unui stabiliment, o coada ca la noi la Udriste. O mare vedeta porno tinea mortis sa intre in cartea recordurilor ca fiind talentata care a reusit sa satisfaca cei mai multi barbati. Oricine de pe strada era bine venit si turistii mei s-au impartit imediat, cei cu neveste au mers mai departe scrasnind din dinti, burlacii s-au oprit fericiti sa puna si ei umarul la recordul cu pricina. Am mai asistat apoi la defilarea catorva sute de nudisti pe biciclete si am ajuns in fine la tinta noastra, Bricul Mircea.
   
    Bricul Mircea – Exceptional
   
    O privire a fost de-ajuns. Feeric!!!
    Baietii nostri erau struna, nava noastra ne-a umplut sufletele de mandrie... Bravo Marinei Romane, felicitari comandantului, corabia sa era una dintre cele mai frumoase si mai demne. Toate televiziunile au aratat-o apoi, iar olandezii ne intrebau cine este regele Romaniei, ca numai o monarhie conserva atat de bine traditia marinareasca. Stiau ei ce stiau, adevarul este ca o noblete aparte aveau englezii, spaniolii si... surprinzator pentru toata suflarea de acolo... Romania.
    Ce sentiment urias este mandria nationala, cand umbli prin lumea asta mare. Am vazut miliardari de te-miri-unde, care acolo... afara... umbla pe furis, sa nu deranjeze, speriati sa nu-i intrebe nimeni de unde vin, ca nu le face bine. Altii, ca noi bunaoara, plini de noi acuma, deh, cantam pe strazile Amsterdamului cot la cot cu englezii.
    Ei „God Save Our Queen”, iar noi „C-asa beu oamenii buni”. Englezii salutau, crezand ca e imn. Si ar putea fi, de ce nu! Prea cantam cu foc!