Paradisul Egipt

Daca Ierusalimul este pentru crestini, pentru mozaici, pentru musulmani cel mai frumos loc de pe pamant, daca pelerinajul la Mecca inseamna, pentru musulmani, reperul esential, cunoasterea Egiptului este obligatorie pentru tot omul civilizat, de oriunde, din lume.
    Numai asa el va putea intelege misterul vietii si al mortii si de ce, si aici, este un leagan al civilizatiei omenesti. De la Sud in Nord, din Vest in Est, calatorul descopera la fiece pas raspunsuri pe care nu le gaseste decat acolo. Este una dintre cele mai frumoase tari. Intr-un fotoreportaj, voi incerca sa aduc,
    sub ochii cititorilor din tara, secvente din experienta pe care am trait-o acolo, in Egiptul deopotriva antic si modern.
   
    La Hurghada, pe malul Marii Rosii
   
    Iata, asadar, cateva impresii din calatoria in Egipt. Am ajuns in orasul Hurghada, de pe malul Marii Rosii, la 500 kilometri de Cairo, dupa miezul noptii. La hotel, o surpriza – cina tarzie. E adevarat, putin cam tarzie, tinand cont ca era aproape 2 noaptea. “Cina tarzie” suna atat de imbietor, incat am hotarat sa merg. Apoi, somn. Apelul de trezire. Imbarcarea in autocar. Buimaci de somn. Spre Safada, locul in care urma sa ne intalnim cu celelalte 28 de autocare. Traseu – foarte lung Hurghada-Luxor-Aswan.
    Prin desertul muntos autocarele si masinile merg in convoi, insotite de politie si armata. Dupa atentatele mari, din 1995-1997, toate masinile circula in convoi. In momentul in care se formeaza convoiul, politistii primesc de la fiecare autocar o lista cu numele celor care calatoresc. Pe drumul spre Aswan, cateva opriri, special pentru ca politia sa verifice daca in fiecare autocar sunt tot atatia turisti cati au fost si la plecare.
    Drumul spre sud, spre Luxor, pare un film foarte bine regizat. Satele au la intrare cate un barbat inarmat. Ghida ne-a explicat ca fiecare intrare in sat este pazita, prin rotatie, de catre un satean si ca nimeni nu poate intra in acel sat fara un motiv bine intemeiat. Despre turisti nici nu poate fi vorba. Case fara acoperis. Nici nu e nevoie de el, din moment ce in acea zona nu a plouat niciodata. In Egipt exista o lege pentru cei care nu au casele terminate. Nu platesc impozite. Pe camp, tractoare facute la Brasov. Mai demult, se pare.
    Pe drumul spre Luxor, ghida ne da informatii despre Egipt. Mai mult de 90% din suprafata tarii este desert. Unul dintre cele mai mari fluvii din lume, Nilul, strabate Egiptul de la sud la nord, aproximativ 1.200 kilometri, impartind in acest fel suprafata tarii. Numele oficial al tarii - Republica Araba Egipt. Capitala – Cairo, cel mai mare oras al Africii (aproximativ 2.500 kmp), o metropola galagioasa cu 17.000.000 de locuitori la care se adauga aglomeratia de turisti si provinciali. Republica multipartita democrata. Populatia Egiptului – 66 mili­oane de locuitori, 99% egipteni, beduini si berberi, 1% - nubieni, armeni si europeni. Limba oficiala – araba. Peste tot se vorbesc limbile engleza, germana sau franceza. Religia oficiala – islamul. Aproximativ 90 % din populatie – musulmana. Restul – crestini, romano-catolici, protestanti, mozaici. De impartasit sunt si alte experiente traite in Egipt. Dar nu acum. Calatoria continua.
   
    Tara locuita de Dumnezeu
   
    Calatoria in Egipt continua. Aswan. Sosirea aici confera, si ea, o stare de liniste si indeamna la zbor. Vas de croaziera pe legendarul fluviu african. Conditii exceptionale. Senzatia pe care Nilul ti-o da este de maretie. O apa datatoare de viata. O briza usoara mangaie fetele, iar felucile cu panzele intinse ce inconjoara Insula Elephantina dau senzatia ca participa la „Dansul Lebedelor”. Nu departe de locul in care e ancorat vasul, Gradina Botanica. Mirosul florilor si multitudinea de culori te fac sa crezi ca esti, cu adevarat, in Paradis si ca Paradisul poate fi si pe pamant. Si, pentru a intari ideea de Paradis, parca, Dumnezeu s-a gandit sa-si aseze o casa aici. La cativa metri de Gradina Botanica, o imensa Catedrala Ortodoxa. Impunatoare. Mareata. Si, nu departe de toate aceste minuni, se afla o alta minune: Barajul de la Aswan. Construit pe vremea presedintelui Nasser, care conducea Egiptul in anii ’60. Barajul s-a bucurat de ajutorul Rusiei. Egiptul a fost ajutat de Rusia. De aceea s-a construit un monument, in forma de floare de Lotus, in apropierea Barajului de la Aswan, inchinat prieteniei sovieto-egiptene. Rusii au redu­ceri semnificative in Egipt, ca turisti. In urma construirii barajului, temperatura in zona a scazut cu aproape 10 grade. Al doilea ca marime in lume. O vreme - chiar cel mai mare din lume. Tot in Aswan, Obeliscul Neterminat. Frumusete. Lumina. Culoare. Cer si Pamant. O tara locuita de Dumnezeu.
   
    Templul Zeului Ra
   
    Ramanem in zona plina de viata a Nilului. Vizitam templul dedicat zeului Amon Ra, pe malul Nilului. Acest templu era folosit, doar o data pe an, atunci cand zeul Amon Ra parasea templul din Karnak, pentru a-si intalni sotia in templul din Luxor. Si asta se intampla totdeauna la sarbatorirea Noului An. La intrarea in templu, un obelisc identic cu cel care fusese oferit de Mehmet Ali regelui Ludovic Filip, asezat acum in Piata Concorde din Paris.
    In drumul spre templul lui Hatsepsut, Colosii lui Memnon, statui uriase, fiecare statuie masurand 15 metri, fara soclu, taiata intr-un singur bloc de gresie. In jurul acestor colosi, s-au creat foarte multe legende. De altfel, Egiptul e incarcat de istorie si de legenda. Tot pe drum, copii cu animale. Maretie si simplitate. Ne-am oprit si la un atelier de alabastru. Copii saraci care, cu mainile lor, modelau si creau modern. Impresionant, faptul ca, din mainile crapate si deja imbatranite, ale copiilor, care lucrau in acel atelier, puteau iesi minuni. Atata abundenta langa atata saracie.
    In Edfu, la templul dedicat zeului Horus, unul din cele mai bine conservate temple, ne-am deplasat cu trasura. Trecerea din Edfu, spre Luxor, prin ecluza de la Esna. In Kom Ombo, singurul templu pentru doi zei. Zeul Crocodil si Zeul cu Cap de Vulture. Templu dublu, cu doua intrari. In necropola din apropiere, mumii de crocodili si, foarte straniu, o statuie romana, careia ii lipseste capul. Si care nu a putut fi identificata. Dar calatoria continua.
   
    Valea Regilor – orasul faraonilor
   
    In Valea Regilor, 60 de morminte sapate in stanca, vechi de peste 3.000 de ani. Cel mai cunoscut - al lui Tutankamon. Impresionant: in multe dintre morminte s-au pastrat culorile originale. Intamplator, trei culori: rosu, galben si albastru. Valea Regilor e ca un oras al mortilor. Nisip, soare si multa liniste. Liniste de mormant.
    Egiptul, dincolo de mizeria pe care o veti intalni pe strazi, de zgomotul asurzitor, dincolo de comerciantii care se tin de tine la fiecare pas, este cea mai frumoasa experienta, cea mai frumoasa amintire si cea mai frumoasa lectie de istorie, pe care o poate avea orice turist care strabate lumea. Egiptul - un puzzle neterminat. Cei care au incercat sa puna cap la cap piesele de puzzle, inca nu au reusit sa termine „jocul”. E minunat sa-i pui mintii aripi si sa poti zbura in timp, sa cobori putin in templele regilor egipteni, sa traiesti putin, foarte putin, ce au trait ei atunci, sa devii faraon, cu puterea mintii tale, sa incerci sa simti ce au simtit ei atunci, sa traiesti pentru a simti, a sti si a muri. De impartasit sunt si alte experiente traite in Cairo. Dar, nu acum. Calatoria continua.