Cand mi s-a propus sa sustin rubrica „Pastile de oenolog“, de catre conducerea revistei „Saptamana turistica“, chiar m-am bucurat.
Nu ca eu as fi cel ales, ci datorita faptului ca a fost luata initiativa de a include in aceasta revista a turismului romanesc si viticultura, una din cele mai vechi indeletniciri ale poporului roman.
In al doilea rand, rubrica Pastile de oenolog prin modul cum e conceputa, cred ca este unica in presa romana. Aceasta in sensul ca nu va fi o insiruire de articole, cum se practica de obicei, ci va reprezenta un continuu dialog cu cititorii, straduindu-ma sa dau raspunsurile cat mai precise si clare la intrebarile puse de iubitorii viei si vinului.
Dialogul va avea loc pe fondul adevarului demonstrat ca viticultura, la romani, a fost fara intrerupere o ocupatie de baza mostenita de la geto-daci, cultura vitei de vie fiind unul dintre argumentele ce vin in sprijinul continuitatii noastre de locuire in spatiul carpato-danubiano-pontic. Preocuparea locuitorilor din spatiul romanesc pentru cultivarea vitei de vie se datoreaza faptului ca pe acest teritoriu a existat inca de la inceputuri, din abundenta, vita de vie salbatica. Prezenta pe vaile Nistrului, ale Prutului, ale Oltului, ale Tarnavelor si ale Tisei, in padurile din Muntii Apuseni, ca si in cele din Banat, in padurile sud-carpatice, ca si in cele de la gurile Dunarii, vita de vie salbatica a constituit timp de milenii o adevarata „materie prima” pentru obtinerea soiurilor de vita de vie cultivata. Astfel, pe calea selectiei naturale realizata in timp de generatiile de viticultori, locuitori ai acestor meleaguri, din vita salbatica de padure au fost obtinute multe soiuri de vita roditoare, unele existente si astazi in cultura.
Inainte de a intra in tainele viei si vinului, as dori sa citez cateva aprecieri ale unor mari romani facute in decursul timpului, despre traditia si importanta viticulturii pe meleagurile noastre.
Astfel, scriitorul si filologul roman Bogdan-Petriceicu Hasdeu afirma: „Romanii au fost pururea, fara nici o intrerupere, o natiune
viti-vinicola.”
In acest sens, sunt relevante si mentiunile facute de istoricul Vasile Parvan cu privire la continuitatea de locuire a poporului roman in epoca migratiilor: „In tot acest timp, viticultura a devenit principala ocupatie, constituind fundamentul insusi al existentei populatiei Daco-Romane, in regiunile carpatice.”
Academicianul si scriitorul Fanus Neagu noteaza, inspirat, ca de obicei: „Ideea mea fixa, in zilele de toamna, despletind legende, e aceea ca noi, romanii, suntem de o stea si de un rasarit cu vita de vie, ca suntem de-o nastere si suntem de-o moarte cu vinul”. Iar poetul Grigore Vieru precizeaza: „Piere tara care-si necinsteste graiul, biserica si vinul. Etern va fi poporul roman care apara si ocroteste aceste trei tulburatoare valori. Intotdeauna Doina a ajutat vinul romanesc sa fie limpede si curat, iar vinul a ajutat Doina sa curga dulce si tamaduitoare”.
Si acum cand am stabilit „cadrul natural al viticulturii romanesti”, as dori ca intrebarile puse sa formeze un flux continuu, asemanator unui vant de mare, ce bate benefic in panzele unei corabii. Deci, la drum, pe calea vinului, cu toate panzele sus!
Dr. ing. ec. Ion PUSCA
Casa Vinului Dr. Pusca
Domeniile Viticole Dr. Pusca
e-mail ion_pusca@casavinului-dr.pusca.ro