Peste la cuptor

Azi tot despre felul in care se poate pregati un peste am sa povestesc, avand in vedere numeroasele proteste ale celor care ne-au scris, cum ca somnul este greu de pescuit si datorita preturilor prohibite este datator de vise urate.
   Asadar, cumparati dumneavoastra un crap, chiar daca este fitofag, adica cu oase multe si solzi mici. Sa fie potrivit. Nici prea mare, nici prea mic, cat un ajutor de somaj pe termen scurt. Decon­gelati inotatorul, il curatiti de solzi dinspre coada spre cap, il taiati felii sanatoase, le sarati si le asezati separat intr-o farfurie. Caliti apoi la foc mic o varza acra si nu uitati sa-i adaugati piper, ca altfel n-ar avea nici sarm si nici parfum. Ca un fotomodel fara spreiurile care sa ameteasca privitorii. Si dupa ce s-a calit varza taiata fin, evident, dar nu chiar de tot, peste curechiul (vorba lui Creanga) fierbinte asezati foile de dafin si chiar un pahar de suc de rosii, daca vreti un sos mai picant. Lasati sa se patrunda crapceanul pana la sira spinarii, ca e fire slaba si se lasa iute inmuiat. Cand e gata, hai sa zicem pret de un telejurnal cu sport cu tot, scoateti tava din cuptor si daca sunteti burlac nu va mai chinuiti sa serviti in farfurie. Daca aveti viata numita „concubinaj” ce se va legaliza cica fara sa mai cheltuim cu nunta, folositi farfuriile, fiindca are cine sa le spele dupa. Va asigur ca nu v-ati pierdut vremea de pomana si daca a fost pe gustul dumneavoastra transmiteti reteta si vecinilor.
   Iar daca aveti posibilitati materiale, dupa ce recitati epigrama lui Pastorel:
   „Fa-ma Doamne morcov, ceapa
   Fa-ma Doamne tot ce vrei
   Praz, dovleac, spanac, ardei
   Dar fereste-ma de apa”
   Riscati o sticla de vin alb. Fiindca o viata are omul si aia scurta si plina de impozite…