Prestigiul casei

„Zice oala: am fundul aurit! Si-i raspunde lingura: stiu, chiar acum vin de acolo” (proverb asirian) Intr-un Bucuresti turcit, italienit, chinezit si totusi atat de profund valah in cosmopolitismul sau ametitor, mi se pare mai mult decat simbolic-expresiv sa dai de un butoias cu sare grunjoasa la intrarea intr-un restaurant, in el o lingura de lemn (precum cele folosite demult la dramuitul bomboanelor vandute la kilogram) pus cu grija babeasca sub masuta cu flyere si prospecte. „Mai presaram din cand in cand ca sa ne aduca clienti” mi se explica si intru nesigura de ceea ce ma aduce – renumele sau sarea casei – in acest loc, de altfel plin de „ostenitori ai carciumei” cum ii definea Ionel Teodoreanu, candva, cu multi zeci de ani in urma, pe aceiasi indragostiti veniti la rendez-vous cu mancarea (in casa ei) si cu vinul la hotarul farfuriilor, „adus sus din odaia lui de somn din pivnita”. Venita dinspre apus, de pe un tarm cu alte ingreunari de traditii-cutume, privesc sticlele aurii insirate ca niste soldati si mi se pare feeric gandul ca in curand se va turna in pahare „soarele potabil” al lui Pastorel. Usor de facut Imi amintesc, nu stiu de ce, de o mancare simpla venita din Imperiul Austro-Ungar, de la slovaci, sztrapacska (strapacica). Daca radeti 2-3 cartofi cruzi si-i amestecati cu faina (cam o jumatate de kilogram), atat cat sa vi se lipeasca racoros de palme, dupa ce ati stropit-o si cu 4-5 linguri mari de apa, veti avea un aluat. Puneti apa la fiert cu putina sare si rupeti cu o lingura galuscute in apa clocotinda. Asteptati pana se ridica la suprafata, apoi strecurati-le si clatiti-le cu apa rece. Luati o tigaie si topiti in ea cubu­lete de slanina afumata, pe care le scoateti apoi cu o spumiera din grasimea lasata. Veti obtine jumarele mici si gustoase. In grasimea incinsa (din care mai scoateti daca vi se pare multa) rostogoliti galuscu­tele de cartofi, fara insa a le rumeni, caci se usuca. Turnati doua pahare de smantana dulce si faramitati deasupra branza de burduf. Amestecati putin sa se patrunda totul, apoi puneti pe farfurii cat considerati dumnea­voastra portiile. Deasupra presarati ju­marelele crocante si marar verde, tocat. E o mancare prietenoasa, rapida, poate fi servita in sine sau ca garnitura la tocanite, ciolan sau alte carnuri. Oricum, acasa sau la restaurant poate ridica „prestigiul casei”. E usor de facut. Toate mancarurile bune sunt usor de facut. Sa nu uitati niciodata: pe lume nimic nu e mai greu de dus decat stomacul gol. Diana KOSZTY Maestru in arta culinara la Restaurantul „St. George“