Pretexte de toamna

Acum imi vin in minte acele ciudate versuri pe care, odinioara, mi le canta Tudor Gheorhe prin pivnitele din Podgoria Aradului: „Tremura trestia pe malul lacului?/ stelele toate-s de ametist?/se duce vara, duca-se dracului/ ca nici nu-mi pasa si nici nu-s trist“...
   Habar nu am cui apartine poezia si poate ca, involuntar, i-am adaugat cateva cuvinte in plus. Cum ziceam, suntem in plina desfasurare a toamnei, anotimpul generos si melancolic cand miroase a gutui, a pasatrama, must proaspat, a mitrodenii pentru muraturi, a dor de duca si a „chef cu lautari„... Cine o fi scris distihul „mi-e dor de-un chef cu lautari/ si de femei cu sanii tari?/ ...Precis au fost scrise inaintea „intaritorului“ numit... silicon! In fine, a venit toamna, melancolica precum o vaduva tanara, despletita ca o juna fugita de la coafor din motive de costuri (de fapt, trebuia sa scriu... gerstilist!), cu tot soarele verii ascuns in pielea de arama. Acum se pot arunca pe gratarul incins, neaparat cu carbuni de lemn, halci cu Pastrama de oaie neaosa, oaia neoasa vreau sa zic, pastrama carnoasa cu carnea rozalie si moale. Atentie sa nu fie alta culoare si nici sa aiba miros suspect si prea mult usturoi... Si langa divina pastrama, bine perpelita pe o parte si pe cealalta, taiata bucati lungi pe un fund (scuzati de expresia!) de... lemn, sa galgaie in canile de lut nu neaparat mustul traditional. Desigur ca se asorteaza cu peisajul general, dar, un vin rosu, o Feteasca neagra sau daca starea motorului esential va permite, un Risling seeeec de tot, de prin zona Tarnavelor, sau o Galbena de Odobesti, sau chiar o Capsunica mai putin „nobila“, nu mustul dulce si aromat, ci licorile insirate si potolite cu jeturi de apa minerala sau… vinuri seci. De acelasi succes si buna primire se bucura si o rata salbateca pusa pe jar golita de maruntaie si umpluta cu ficatei de... gaina. Nu aveti jar, e bine s-o varati si la cuptorul aragazului, desi nu mai emana acelasi aer... poetic. E vremea cand se pun muraturile pentru iarna si cine targuie din Obor o „butie“ de plastic de 5o de litri va avea ocazia s-o umple ochi cu absolut toate legumele existente pe piata, de la gogonele la ardei capia, de la lubenite mici la varza rosie, de la morcovi la fire de fasole verde. Totul sau mai bine zis, toate, inecate intr-o saramura corespunzatoare. Incercati... Si, in fine, daca tot e vremea deliciilor culinare incercati si doi trei crapi de marime potrivita aruncati direct pe plita, pe un strat de sare zgrunturoasa si pregatiti paharele invitatilor. Si amintiti-le finalul testamentului lui Rabelais: „Nu am nimic. Sunt plin de datorii. Restul... donez saracilor“