Prin Austria – patria cafelei cu frisca

Viena pe care o retinem artistic-muzical prin „Amintiri din padurea vieneza” si „Sange vienez” in filiera Strauss, dar si prin concertul sustinut de Anul Nou de muzicienii austrieci, ne imbie s-o vizitam chiar si intr-un scurt weekend. Cu atmosfera ei de romantism, plina de gratie, dar si de istorie. Tinem doar minte asediul Vienei, de la care se intoarce Sobieski si da piept cu plaiesii la Cetatea Nemtului. Si congresul de la Viena, dupa mazilirea lui Napoleon. Iar pentru romani, Dictatul din 1940 ce trezeste resentimente.
    Nostalgia trecutului
    Nimerind la Viena, bunaoara intr-o zi ploioasa, cand nu ne putem desfata ochii in parcurile Schönbrun si Belvedere, nici sa ne distram in Prater ori sa ne plimbam pe Ring in bataia stropilor, ci poate doar sa facem o cursa tur-retur cu tramvaiele 1 si 2 pe acelasi Ring, satui de muzee, sali de spectacole, dute-vino prin magazine, ne vom indrepta pasii spre o cafenea, cum i se spune azi café-bar. Nu din cele cu biliard, sah, table, ghiulbahar, remi si carti, ci la o cafea. In grup la o sueta, „cafelindu-ne”, solo, la lectura unei carti, fie reflectand nostalgic la trecut, ori proiectand optimist perspective de viitor. Desigur daca nu suntem intr-un colectiv, cu ghid, excursie-standard cu un plan de respectat. N-am auzit de nici un ghid tiparit sau agentie de turism care sa propuna un tur al cafenelelor din Viena. Sa incercam sa intram intr-un asemenea local, mediu predilect de intalnire a artistilor – cu exemple antologice, Capsa, Corso, Otetelesanu in Bucuresti, Voltaire la Zürich, unde in 1916 Tristan Tzara punea bazele dadaismului.
    Boema veacului XX
    Cineva ne propune sa facem cunostinta cu cafeneaua vieneza la Hawelka, pe o strada cu nume imbietor, Dorothea, in centrul capitalei, la cativa pasi de catedrala Sf. Stefan. Ne aflam aci intr-o Viena boema de la inceput de veac XX, cand pentru un pranz pictorii isi achita nota de plata cu un tablou. Atmosfera placuta, lume selecta.
    Cafeneaua Julius Meinl ne sugereaza si emblema de pe pachetul de cafea al companiei Meinl: profilul unui baiat cu turban. Se spune ca turcii au adus cafeaua la Viena, pe la 1863, dupa ce au fost invinsi. Carele cu provizii de cafea au fost luate cu asalt de vienezi si multi supusi ai imperiului otoman, care stiau cum sa pregateasca o cafea buna, s-au stabilit la Viena.
    La Landtmann, ii placea sa-si bea cafeaua lui Sigmund Freud, parintele psihanalizei, la Frauenhueber venea Mozart.
    La cafeneaua Central din Herrengasse se nimereste mai greu, de aceea se intalneau pana in 1917 bolsevicii in intruniri ilegale, iar Trotki (asasinat mai tarziu de bolsevicii lui Stalin) era un vizitator frecvent. Interiorul este fastuos: are coloane, tavan cu decoratii, divane si fotolii verzi. Iar chelnerii au o morga serioasa. Si seara le mai canta slavilor o orchestra din Bratislava. Trai pe vatrai!
    Autografele celebritatilor
    Cartea de vizita a hotelului Sacher (aproape de statia de metrou Karlplatz) este cafeneaua si tortul cu acelasi nume. Pe pereti atarna portrete in alb-negru cu autografele unor celebritati: Grace Kelly, Rudolf Valentino, Liza Minnelli si ale altor personalitati artistice in vizita pe aici. Se spune ca insusi imparatul Franz Josef a venit zilnic in decurs de cativa ani la o cafenea, departe de protocolul rigid al curtii.
    La Muzeul de arta aplicata din cvartalul MQ se afla moderna cafenea MAK, unde domneste o alta atmosfera, deosebita total de Viena de opereta de altadata. Stand la o cafea sau pranzind poti fi martor ocular la diversele dispute infocate pe teme de arta si cultura, intr-o ambianta luminoasa, dominata de multimea oglinzilor.
    Cafele
    Traditia bautului cafelei este indelungata, cana de cafea avand un binemeritat renume. Tocmai in Austria s-a servit pentru prima oara cafea cu frisca. Dar sa vedem cateva din cafelele pe care le poate bea un turist la Viena: Mokka – o cafea neagra foarte tare; Melange este o cafea cu lapte, cea mai raspandita varietate este adusa intr-o cana mare; Einspaenner – cafea neagra in pahar, cu un strat de lapte caimac amestecat cu zahar de vanilie (acest fel e cunoscut tuturor drept „cafea vieneza”); Kaisermelange e o cafea melange, amestec „imparatesc” cu galbenus in locul laptelui; Brauner – o cafea maronie cu un pahar de apa rece; Flaker – cafea cu rom; Maria Theresia – cafea neagra cu lichior de portocale, denumire atribuita in cinstea imparatesei, care, retineti, a avut nu mai putin de 16 copii. Sunt cafele naturale, nu tu malt, cicoare sau nechezolul cu care am intrat in istoria surogatelor de cafea pe vremea dictaturii, tocmai in Romania, tara care are si ea o specialitate, veche de aproape un veac: cafeaua Mar­ghiloman. De curiozitate cautati cuvantul in DEX, are ca eponim pe un prim-ministru din primul razboi mon­dial, Marghiloman. Si un personaj din cartea „Carnetul unui vechi sufleor” de Cara­giale, Maicon, e poreclit Caimac pentru cafelele turcesti cu... guler, pe care le soarbe tot timpul. Nu de altceva, dar avem si noi cafegii si „cafelistii” nostri...