Ranca - rai alpin, haos deplin!

Condusi de marele iubitor de natura din Targu Carbunesti, Stefan Staiculescu, profesor, scriitor si ecologist impatimit, iata-ne ajunsi in statiunea montana gorjeana Ranca. La doar trei ore de mers de Varful Papusa.
    Ce-a fost si ce-a ajuns!
    Toate bune si frumoase, pana si drumul modernizat pe bucati este acceptabil. Se construieste ceva de speriat, dar cu totul si cu totul anapoda. Ca-n Vestul Salbatic. Nu exista nicio lege, nicio autoritate acolo, cat de cat. Pana prin 1990, la Ranca erau doar un releu de retransmisie TV, construit cu ajutorul francezilor, prin anii ’60, o cabana, un restaurant al cooperatiei de consum, ce inca n-a disparut, si o unitate militara de rachete. Desfiintata acum vreo trei ani, spre regretul celor din cooperatie, carora le-au scazut vanzarile, prin disparitia militarilor. Splendidul decor natural e tentant si iata ca ne aflam in fata unei asezari montane explozive.
    Fara act de nastere, in dispretul legii
    Asezarea montana apartinea de autoritatile oraselor Novaci si Baia de Fier, undeva mai jos, nu ca aici la peste 1500 m al­ti­tudine. Primarii celor doua loca­litati au conce­sionat terenuri pe cate 99 de ani celor interesati, oameni cu bani si cu dare de mana. Singura conditie impusa de primari era sa se construiasca ceva pe acele terenuri. De la miliardarii doljeni dornici de aer curat si racoros, la cei gorjeni, valceni ori constanteni, prieteni cu seful Romaniei sau bucuresteni se pot gasi la Ranca. Granguri de toate culorile politice si de toate gradele ante- si postrevolutionare. Lipsa autoritatii se simte de la o posta. Si azi, ca si ieri, de vreo 17 ani incoace se construieste haotic. Nu tu autorizatie de constructie, nu tu avize de mediu ori turistice. Nu tu canalizare, nu tu fose septice. Romania a intrat in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, dar la Ranca nu se respecta nici macar legile de la Bucuresti.
    Dispret generalizat
    O frumusete de peisaj fara stapan. Au spart Muntele Parang in zona Ranca, spre dispretul oamenilor obisnuiti. Grangurii sunt liberi sa-si faca de cap, cu bani proprii ori cu fonduri PHARE si SAPARD. Ei pot sa faca orice: cabane, vile si chiar hoteluri. Nu-i opreste nimeni si nimic. Daca vor ar putea face cabane pana la Bucuresti si nu-i deranjeaza nimeni. Ce-i permis aici intrece orice inchipuire. Nu lipsesc, pe langa baronii locali sau de aiurea, nici Petrom, Electrica, Romgaz ori niscaiva banci. Traseul e de viitor si afaceristii nu puteau scapa prilejul.