Rimetea - satul diminetilor linistite

Satul Rimetea se afla situat la granita judetelor Alba si Cluj, pe drumul ce strabate depresiunea dintre Turda si Aiud.
    Satul a devenit renumit datorita faptului ca a supravietuit ca un ansamblu unitar, cu casele sale construite de sute de ani si pastrate neschimbate, cu o arhitectura specifica, unica ce ofera o imagine vie asupra comunitatii.
    Turistul care viziteaza Rimetea are impresia ca face o calatorie in timp in a cunoaste fascinanta istorie si obiceiurile oamenilor de pe aceste meleaguri.
   
    Destinatia vacantelor
   
    Rimetea a devenit demult o minunata destinatie de vacanta pentru turistii din tara si de peste hotare. Natura a fost generoasa cu acest colt de tara, situat aproape de Cheile Turzii si Muntii Trascaului. Aici diminetile sunt unice. Este locul unde soarele rasare de doua ori. Dupa ce soarele se ridica pe cer si lumineaza satul, se ascunde parca in joaca dupa uriasa Piatra a Secuiului care domina asezarea, pentru ca apoi sa lumineze din nou dupa un ragaz de o ora. Cand te plimbi pe stradutele inguste care serpuiesc printre casele vechi albe cu flori in geamuri, parca simti ca te-ai rupt de lumea stresanta in care traiesti. Spre deosebire de alte sate din tara, unde se construieste haotic, distrugand tot ce apartine de traditie si trecut, maghiarii si romanii din Rimetea si-au pastrat cea mai frumoasa mostenire a lor, casele batranesti. Este singura localitate europeana care a primit medalia de argint „Europa Noastra”, in anul 1999 din partea Uniunii Europene, medalie ce a fost inmanata de printul Danemarcei, pentru modul exceptional in care a fost conservat patrimoniul de case vechi.
   
    Mostenirea traditiilor
   
    Rimetenii au inteles importanta pastrarii acestei mosteniri si au transformat lo­calitatea intr-o adevarata atractie tu­ristica, pe care sute de turisti din Europa si chiar Japonia vin sa o viziteze anual. In prezent circa 50 de case tradi­tionale functioneaza ca pensiuni. Turismul care s-a dezvoltat aici este unul de tip cultural, care nu afecteaza viata linistita a satului, ci dimpotriva este un mod de a obtine venituri pentru sateni. Turismul a adus si revigorarea unor mestesuguri si a artizana­tului care erau disparute si care au renascut.
   
    Piatra Secuilor
   
    In Rimetea exista si o tabara pentru tineri si elevi, unde acestia au posibilitatea de a participa la cursuri de dansuri populare, limbi straine si cursuri de creatie. In ultima vreme locul a devenit o destinatie cautata si pentru parapantisti ce vin aici sa profite de curentii de aer ascendenti, ce se formeaza pe panta abrupta a Pietrei Secuilor.
   
    Cetatea Coltesti
   
    Unul dintre punctele ce merita vizitate este Muzeul etnografic ce ofera spre vizitare o bogata colectie de obiecte vechi legate de istoria localitatii, dar si o ex­po­zitie de costume populare si obiecte tradi­tionale. Un alt punct de atractie o reprezinta Ruinele de la Coltesti, unde era odata centrul rezidential al familiei Thorotzkay. Aflata la o inaltime de 1.120 metri, cetatea Coltesti dainuie de peste 700 de ani, fiind partial distrus la inceputul secolului al XIII-lea de armata austriaca. Amatorii de drumetii pot urca strabatand un traseu de doua ore pe Creasta Secuiului, de unde se deschide o pri­veliste de neegalat spre Valea Ariesului si Valea Muresului.
    In apropiere merita vizitate bisericile vechi din Turda, cascada de la Salciua, Cheile Turzii, Aiud, Alba Iulia, mina de sare de la Turda.
   
    Case-muzeu
   
    Cei care sunt pasionati de etnografie, au prilejul sa viziteze doua case tradi­tionale rimetene pastrate prin buna­vointa a doua femei in varsta, respectiv Ida Vigh si Anna Komives. Sunt doua case care au devenit muzee vii care pot fi vizitate. In case gasim mobila pictata veche, lazile de zestre, biblioteca de perete unde se tineau cartile religioase, soba de teracota specifica. Bineinteles, se poate admira si portul popular care prin complexitatea si particularitatea sa este cel mai frumos port popular din bazinul carpatic. Localnicii erau oameni cu un nivel de trai apreciabil, firele si matasurile necesare confectionarii portului erau aduse de barbatii care calatoreau pentru a vinde uneltele de fier si alte produse. Imbracamintea femeii ofera date certe legate de varsta si statutul social. Culorile si felul de a purta accesoriile erau ca niste coduri menite sa spuna daca fata era de maritat, sau daca era deja logodita sau casatorita. Interesul pentru acest port cunoaste o renastere, dar dupa ani au ramas doar putine piese originale. Cu toate acestea, in sat mai sunt femei care creeaza acest port care este o adevarata atractie pentru turisti.
    Un lucru este cert. Fiecare turist va gasi aici o oaza de liniste, o lume parca apusa a satului transilvanean care renaste gratie turismului.
   

Images: