Secretele Manastirii Secu

Manastirile noastre, presarate pe intreg pamantul tarii, sunt comorile de cultura, arta si civilizatie ale neamului creator de incontestabile valori, marturii graitoare ale unui trecut bogat in oameni de isprava si fapte pilduitoare. Poporul roman, constient de rostul sau in lume, a impletit, in intreaga sa istorie „iubirea de lege si mosie“ cu viata si dezvoltarea Bisericii stramosesti. In toate timpurile, manastirile au slujit ca lacasuri de adapost si reculegere pentru cei care si-au inchinat viata singuratatii pentru a lauda puterea cea nemarginita a lui Dumnezeu. Aceste asezaminte au slujit totodata si ca lacasuri de mangaiere in necazuri si in dureri, pentru ca apoi, in vremurile de restriste, manastirile sa reprezinte veritabile cetati de aparare in fata navalitorilor straini. Multimea de carti si manuscrise ce s-au mai putut pastra si care se mai gasesc inca prin bibliotecile si muzeele manastirilor ne arata, pe de alta parte, cat de mult iubeau calugarii cultura si arta.Asezare geografica La aproximativ 22 km de orasul Targu Neamt, pe valea paraului Secu (DC 160), ce se deschide in stanga soselei care duce spre Pipirig si Poiana Largului se pastreaza o nestemata a asezamintelor de credinta si spiritualitate romaneasca ale judetului Neamt: Manastirea Secu. Asezata intr-o ferme­catoare poiana, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Mana­s­tirea Secu are aspectul unei impresio­nante fortarete, fiind flancata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incin­tei cu puternice turnuri de apa­rare.Manastirea Secu isi lasa cu siguranta amprenta in inimile pelerinilor ce-i pasesc pragul.Ctitoria lui Nestor Ureche Inconjurata de natura parca neatinsa, la loc de taina, privegheaza de peste 400 de ani Manastirea Secu, ctitorie a vornicului moldovean Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana, parintii cronicarului Grigore Ureche. Marturia solemna a zidurilor iti reinvie in minte ideea ca nu exista moment in timp si nici loc in lume in care sa nu fi existat credinta. Clopotele Manastirii rasuna, amintind ca am calcat pe un pamant sfintit de nevointe, de rugaciuni, post si priveghere.Centru monahic si spiritual Grupuri restranse de sihastri vor fi vietuit aici si in poienile ascunse de pe valea Secului inca din a doua jumatate a veacului al XIV-lea. Dar prima asezare calugareasca ce se cunoaste aici nu poate fi mai veche de anii 1420-1450, cand un grup de sihastri condus de Zosim a curatat un loc in padure si a ridicat o bisericuta de lemn. Pe baza datelor cuprinse intr-o pisanie din 1530 pastrata pana in 1910 in turnul-clopotnita de la intrare, putem consi­dera ca Petru Rares a ridicat la Secu, pe locul actualului cimitir, biserica voievodala, inconjurata cu zid de catre fiii acestuia si Elena Doamna. Schitul de la Secu a purtat multa vreme numele intemeietorului sau, Zosim. Spre sfarsitul veacului al XVI-lea, constructiile din jurul Schitului lui Zosim erau slabite de vreme si chiar biserica zidita de Petru Rares, din cauze necunoscute, se afla in ruina. Aceasta situatie explica in buna masura de ce, in 1602, vechiul lacas a fost abandonat, ridicandu-se actuala ctitorie a lui Nestor Ureche. Dupa anul 1602, asezamantul monastic de la Secu a continuat sa se dezvolte in jurul ctitoriei lui Nestor Ureche, ridicandu-se noi chilii si constructii anexe. Dupa greaua incercare din 1691, cand si la Secu se stabilesc vremelnic ostenii regelui polon Ian Sobieski, si dupa pierderile suferite in tot secolul al XVIII-lea cu prilejul deselor incursiuni ale cetelor pradalnice de tatari, poloni si austrieci, au urmat tragicele evenimente din vara anului 1821, care au marcat un adevarat dezastru in istoria acestei stravechi vetre manastiresti. Pe la mijlocul lunii august 1821, cetele eteriste urmarite de oastea otomanas-au retras in buna parte si pe Valea Secu. Nevoiti sa se retraga intre zidurile manastirii sub presiunea unui dusman mai numeros si mai bine inarmat, eteristii sunt supusi, in ultimele zile ale lunii august, la un adevarat asediu, in timpul caruia s-a folosit si artileria. Anii care au urmat distruge­rilor si devastarilor din 1821 au fost ani grei, ani de privatiuni si munca asidua, in timpul carora s-au reparat zidurile incintei si s-au refacut chiliile. Totusi, la sfarsitul veacului trecut, Manastirea Secu va continua sa se afle intr-o situatie precara, fiind serios stanjenita in activitatea sa de subordonarea canonica fata de Manastirea Neamt. Acest fapt il determina pe Mitropolitul Pimen Georgescu sa actioneze intru separarea celor doua asezaminte. Desi in anii urmatori auto­nomia atat de ravnita a fost din nou pierduta, fiind pe deplin castigata abia in 1950, Manastirea Secu s-a afirmat constant ca un puternic centru monastic si spiritual din aceasta parte a tarii, reusind sa se ridice la inaltimea bo­gatelor sale traditii istorice si de cultura.Asezamant fortificat Din punct de vedere constructiv, Manastirea Secu face parte din categoria asezamintelor monastice fortificate. Ziduri puternice cu turnuri patrate inchid o incinta dreptunghiulara, pe laturile careia se insira chiliile cu etaj si toate celelalte constructii specific manastiresti. Un turn-clopotnita impunator prin masivitatea si inaltimea sa acopera intrarea situata la apus, iar in mijlocul complexului arhitectural troneaza cu autoritate si eleganta ctitoria lui Nestor Ureche. In indelungata sa existenta, biserica principala a Manastirii Secu a suferit numeroase restaurari, adaugiri si modi­ficari, dar a fost adusa cat mai aproape de forma sa initiala in urma lucrarilor care au inceput in anul 1966 si au continuat - cu unele intreruperi - pana in 1984. Pictura care impodobeste biserica a fost executata in anii 1849-1850 de catre zugravul Costache Lifsicar din Filioara. Deoarece aceasta pictura s-a realizat peste zugraveala originara de la inceputul veacului al XVII-lea, lucrarile de restaurare la care ne-am referit au facut posibila recuperarea unor fragmente deosebit de pretioase din fresca anului 1602. Biserica-paraclis „Sfantul Nicolae“ din partea de nord-est, construita de egumenul Nifon Udrea Trotusanu in 1758-1763 a fost distrusa in 1821, fiind refacuta apoi in 1824 prin grija Mitropolitului Veniamin Costache. Ca toate celelalte asezaminte monahale din tara noastra, Manastirea Secu a constituit - in indelungata sa existenta - si un important centru de cultura din care au izvodit numeroase creatii de arta si spiritualitate romaneasca. Biblioteca de la Manastirea Secu, adaposteste in depozitele sale, printre altele, 252 carti romanesti de slujba incepand cu anul 1643 si alte 512 tiparite cu litere latine dupa anul 1861, precum si 190 de vechi lucrari slavone, 9 slavo-romane si 60 de manuscrise realizate in seco­lele XV-XVIII, mai ales de catre copistii locali.Bogata zestre muzeala In mod paradoxal, desi asezamantul monahal de la Secu a avut mai mult de suferit de pe urma pradaciunilor si incendiilor, el si-a pastrat pana astazi cea mai mare parte din odoare si obiectele de cult, multe dintre acestea cu o deosebita valoare istorico-documentara si artistica. Colectia muzeala a Manastirii Secu este, fara indoiala, una dintre cele mai bogate si valo­roase, reunind un mare numar de obiecte liturgice, icoane vechi si broderii, adevarate capodopere ale genurilor respective.Toate acestea recomanda Manastirea Secu ca o destinatie care merita cu prisosinta a fi vizitata.