Semenic - Natura ispiteste, oamenii distrug si polueaza

Am ajuns dupa multa vreme in Muntii Semenic. M-am scurs prin tunelul timpului, intocmai ca in experimentul secolului, care a zdruncinat pe neinitiati, chiar redutabili membri de partid, si a bucurat lumea stiintei. Am strabatut cu viteza luminii Semenicul, din socialism in capitalismul salbatic romanesc. Nu as fi putut sa cred ca frumusetea creata din Particula lui Dumnezeu poate fi distrusa cu atata pricepere de niste oameni inconstienti ai mileniului III. Pesemne ei au descoperit-o inainte de atat de mediatizatul experiment si au stiut de unde pot sa o distruga.Calvarul aventurii automobilistice Dupa ce am parcurs un drum bun pana la Orsova, a inceput calvarul celor 150 km pana la Caransebes. Este un drum national, ba chiar european, care nu se mai termina de reparat de vreo patru ani. O sumedenie de sema­foare, care te plimba de pe un sens pe altul, care oricum sunt pline de gropi si bolovani. Nu se mai termina pentru ca, in sistemul nostru romanesc de licitatii trec mai multe firme straine pe langa munca, isi iau banii si se cara. Se face o alta licitatie. Alti bani, alta distractie, daca asa se poate chema crima foarte bine organizata de Ministerul Transporturilor si administratiile locale, la adresa celor care se incumeta sa strabata aceasta sosea. Dupa cateva ceasuri necesare repararii masinii afectate de craterele din sosea, ajungem la Pensiunea Cusma, din Valiug, unde aveam rezervate, de doua saptamani, trei camere. O rezervare confirmata si cu o saptamana in urma, ba chiar si la ora 15.30 in aceeasi zi, de Rodica Cusma, patroana pensiunii. Din cauza cozii de la atelierul de reparat roti din Caransebes, am ajuns la ora 18.30. „Imi pare rau, ne spune patroana, nu mai am decat doua camere. Cazarea se face la ora 12.00 si nici nu ati platit vreun avans. Nu ati citit pe net?” Desi in convorbirile telefonice nu s-a discutat vreodata de avans. Dar asa e civilizatia turismului romanesc, fie el si rural. Vii de la 500 km si te afli in situatia de a dormi in padure. Halal margarete, mai bine nu le primeau. Am avut sansa Hotelului Claris, din statiunea Crivaia, un hotel de 2*, pe care il recomandam cu caldura, pentru ca eforturile proprietarilor de a oferi o cazare civilizata sunt rasplatite de multumirile turistilor. O singura recomandare: micul dejun sa si-l poata alege turistul, nu este un exercitiu de impuse. Amplasat la cateva sute de metri de lacul Valiug, pe valea Barzavei, in mijlocul padurii, hotelul ofera o atmosfera numai buna de recreere si liniste. Regiune monument al naturii S-a construit mult in zona dintre cele trei lacuri, Trei Ape, Gozna si Secu. Case de vacanta, pensiuni, hoteluri. „Este o regiune mult indragita, natura ispiteste curiozitatea drumetului, daruindu-i depline satisfactii”, putem citi pe diverse suporturi. Este adevarat ca Muntii Semenic formeaza o regiune bine­cunoscuta pentru turism in Banat. Nu este de neglijat faptul ca, dincolo de frumusetea naturii din timpul verii, iubitorii de schi gasesc zapada pe o perioada de sase luni, din noiembrie pana in aprilie. Cel mai lung sezon de iarna din tara. Nu trebuie sa uitam si ceea ce se numeste Parcul National Semenic – Cheile Carasului.  In acest parc, care se intinde pe o suprafata de 36.214 ha, cu opt rezervatii, intalnim rauri care sculpteaza in calcarul reliefului, pesteri (Comarnic, Racovita, Tolosu), specii de plante si animale cu caracter mediteraneean, printre care si 33 de specii de orhidee. La izvoarele Nerei se intind paduri de fagete virgine seculare, cele mai intinse din Europa. Varsta arborilor, peste 350 de ani. Specii de reptile, printre care si vipera, sunt sub protectie internationala. Pastravul, linul si mreana vin si ei sa bucure sufletul pescarilor. Ruinele Cetatii Carasovei si pestera secreta unde ar fi ascunsa comoara regelui dac Scorilo, dupa cum spune legenda, se adauga acestor frumuseti naturale. „Perla Banatului” a devenit amintire Dezvoltarea turistica porneste dupa 1936, la vremea in care Poiana Marului si Muntele Mic sunt declarate statiuni turistice. Capacitatea de cazare si modernizarea transportului face ca tanara statiune sa devina in anii ’40 „Perla Banatului”. Acum, in anii nostri de capitalism salbatic, statiunile montane din Caras-Severin traiesc din amintiri. La Semenic puteau fi cazati, cu douazeci de ani in urma, peste o mie de turisti. Acum, spun unele guri, ar mai fi vreo 200 de locuri. Dupa cum arata spatiile de cazare in fotografii eu nu cred in existenta lor. Poate in singurul hotel, Dusan si fiul, inchis acum pe timpul verii. Cine stie, poate la venirea zapezii se mai anima putin partiile. Dar s-o luam de jos, din locul unde exista un parau care curge la deal. Drumul este o catastrofa. Si o masina de teren, care se avanta pe el, are de suferit. Sus pe platou, nu sunt locuri de parcare. Cabana Gozna si hotelul Semenic, sunt ruine. Din cinci instalatii de schilift, mai functioneza doua, si acelea ruginite. Privatizarea s-a facut ca peste tot in turismul romanesc, cu japca, hote­lurile, altadata profitabile, au devenit ipoteci la banci pentru noii proprietari. Japcarii si-au luat banii iar turistii drumul, pentru ca timisorenii care vin aici la schi trebuie sa se intoarca acasa seara, 150 km. Asta da turism, astia da aparatori ai acestei industrii. Vorbesc aici de cei mai presus de munte, de acolo din birourile lor calduroase si banoase. „Saracele” autoritati judetene, ca sa nu mai amintim de cele centrale, nu mai au nicio putere pentru ca totul aici pe Semenic se afla in zona privata, de parca tara asta ar fi numai a lor, nu si a urmasilor urmasilor lor. Mirific si rugina laolalta La „Trei Ape” aceeasi nenorocire, o cabana paraginita, un debarcader, scalciat si ruginit, niste amarate de hidrobiciclete la dispozitia turistilor, intr-un peisaj mirific. Si ce daca. Poate ca trebuiau distruse pentru ca miroseau a comunism. Un debarcader modern si elegant, cu sezlonguri pentru plaja, baldachine, bar, ambarcatiuni pentru plimbari pe lacul Valiug poarta numele Casa Baraj. Peste drum, un restaurant ponosit. Hotelul Gathof Tirol – 4* este o reusita. Ar mai fi de spus ca in aceasta arie de patrimoniu sunt si mari probleme de poluare, dincolo de faptul ca se taie lemn din padure fara nicio frica de cineva, de lege la urma-urmei. Haldele de gunoi cocotate in varful dealului isi trimit mirosurile si microbii spre vale in lacuri si nu se poate face nimic. Toata lumea priveste „neputincioasa” cum se distruge natura. Poate noua Comisie prezidentiala, creata de Presedintele Romaniei sa vegheze la respectarea legii patrimoniului natural, oricum neclara, isi va face un prim drum si in Parcul National Semenic.

Images: