Sfanta manastire Vorona

Manastirea Vorona din judetul Botosani – pentru cine are norocul sa o descopere – este loc pastrator de credinta si comori. Poate ca sunt altfel de comori. Eu am regasit aici, pastrate, traditii din satul romanesc de altadata. Sigur, manastirea – ca institutie – are alte randuieli decat satul traditional. Dar, ca si in sat, si intr-o manastire traiesc oameni cu necazuri, cu bucurii. Si intr-un loc si in celalalt exista o serie de rigori, norme impuse de legi ale comunitatii. Sunt, fireste, si diferente, sunt si asemanari. Ce nu s-a putut pastra in sate – prinse in iuresul colectivizarii din anii ’60, apoi in acel lung proces de haituire a tinerilor si a celor maturi catre orase (asa numita industrializare, mai degraba fortata si migratia fortei de munca spre centrele muncitoresti) – s-a pastrat mai lesne in manastiri. Dar nici cu manastirile n-a fost prea usor. Multe au fost desfiintate, cladirile fiind transformate de la caz la caz in depozite de cereale, grajduri pentru vite, carciumi (a se vedea cazul Orsova), azil pentru  batrani sau pentru bolnavi psihic. nu departe de altarul bisericutei vechi Era la inceputul secolului al XVI-lea, mai exact in 1503, cand schimnici rusi, dar si greci, si din satele moldovenesti si chiar de prin partile Banatului au ctitorit un mic schit de lemn, cunoscut pe atunci drept „Sihastria din Poiana Voronei”. Trecatorii ocazionali prin schitul Sihastria Voronei, vor gasi in curte, nu departe de altarul bisericutei vechi, un mormant imprejmuit cu un gard, la capatul caruia vor citi,  sub o cruce incrustata intr-un bloc de marmura, urmatorul text: „Cu ostenelile sihastriei la viata cea fara de grija ai ajuns Fericite. Si ca un luceafar din pamantul Rusiei rasarind, intru ale Moldovei pustietati te-ai salasuit. Monahilor le-ai fost invatator, facandu-te pilda lor prin vietuire. Parinte Onufrie, roaga-te dar, avand indrazneala catre Domnul, intru cei ce impodobesc locul, netrupestilor tale nevointe, luminatori dumnezeiesti.” Darul crestinilor din Bucium Pomeneste-ne, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta! Iisus copil Si vor  ramane poate mirati – in fata unui asemenea text ce cuprinde in el deopotriva recunostinta, teama si dragoste de Dumnezeu, poezie. Da, poezie, poezie autentica. Nu stiu ce se petrece in interiorul altor religii, dar in Biserica noastra poezia este la ea acasa, asigurand legaturi intime, profunde intre om si lume si Dumnezeu. Nu vom intra in detalii, dorim doar sa trezim interesul pentru o zona inca plina de taine. Tot in biserica veche din Schitul Voronei vizitatorul o sa descopere si o pictura reprezentandu-l pe Iisus copil. Insotitorul meu, care-le calauza mi-a fost pe drumurile manastirilor botosenene, doctorul si prietenul Constantin Tudorache, el insusi copil de preot, imi spunea ca aceasta icoana este singura din spatiul ortodox care-l reprezinta pe Iisus copil (nu prunc, ci copil, la varsta anilor de scoala). Locul unde e asezata manastirea Vorona, precum si schitul Voronei (doar la cativa kilometri distanta) pare sa fie binecuvantat de Dumnezeu. Daca am spune un „colt de rai” nu am acoperi nici macar in mica parte aerul aparte al zonei. Este realmente o atmosfera de basm si, indiferent in ce perioada a anului ai poposi aici, ai prilejul de a trai o adevarata revelatie. E ca si cum te-ai scufunda in timp, cu sute de ani inainte. cu drag de Dumnezeu Simplitate, firesc, desavarsire. Nici macar florile din veranda chiliilor manastiresti nu sunt aici ostentativ asezate la vedere. Maicutele – caci dupa 1968 a devenit manastire de maici – in jurul a 50 de suflete – aproape ca nu le vezi. Daca esti insa oaspete si esti gazduit aici, vei avea prilejul unei adevarate desfatari gastronomice. Nu cred sa existe in cele mai celebre locuri din lume, fie in Franta, Anglia sau mai stiu eu pe unde, prea multi maestri bucatari care sa poata rezista intr-o competitie cu maicutele de la Vorona. Si nu cred ca poate cineva sa adune in cuvinte secretul sarmalutelor, sau al preparatelor din peste proaspat, prins din lacul manastirii, sau al borsului moldovenesc ori al caltunasilor cu branza „ca la mama acasa”. - Maica stareta, am asistat la pregatirea bucatelor. Si n-am surprins nici o diferenta fata de retetele maestrilor bucatari. Si totusi, cele pregatite aici sunt infinit mai bune decat celelalte. Mananci si … se face mai multa lumina in jur. Simti ca renasti, ca te vindeci de necazurile lumii. De ce sunt altfel cele pregatite aici?! - Sunt facute la fel ca si celelalte, asa cum ati observat. Doar ca sunt binecuvantate. Sunt facute cu dragoste de Dumnezeu. Si tot ce e facut din dragoste zideste… Teofana SCANTEI „Din 1959, manastirea a fost inchisa pana in 1968, cand Mitropolitul Iustin Moisescu a redeschis-o si s-a inceput restaurarea ansamblului monastic. Biserica „Nasterea Maicii Domnului” a fost si ea restaurata, s-au realizat noile constructii. Osardia Prea Fericitului Patriarh Teoctist, care si-a inceput drumul  pe „treptele slujirii bisericesti” la Vorona, a insemnat mult si pentru finalizarea lucrarilor. Lucrarile complexe de restaurare si modernizare a complexului monahal s-au desfasurat din initiativa si sub directa indrumare a Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cei care vor poposi mai multa vreme la Vorona, vor afla insa si altceva. Complexul de aici nu ar fi ceea ce este daca nu ar fi venit, ca stareta, maica Teofana. Teofana Scantei. Biografia ei se impleteste cu viata de zi cu zi a manastirii. S-a zidit pur si simplu in aceasta lucrare. Pana si cele mai mici si imprevizibile expresii ce se pot citi pe fata ei, pana si timbrul cuvintelor si un anume mod de a le pronunta, toate pot fi redescoperite la maicutele din jur.  Cineva observa – si nu exagera cu nimic – ca daca maica stareta si-a ridicat a mirare – sau nedumerire - o spranceana, in aceeasi clipa, indiferent unde sunt – la bucatarie sau in livada sau in atelierul de tesut – toate maicutele isi vor ridica a mirare – sau nedumerire – aceeasi spranceana! Un scurt, extrem de scurt, profil, obtinut dupa multe insistente, depasind, recunosc, cu dificultate,  barierele unor elementare norme de politete care s-ar fi cerut respectate intr-un asemenea loc. Si voi scrie cele ce urmeaza, convins ca in felul acesta si cititorii vor ajunge la o concluzie asemanatoare celei formulate si de maica stareta inainte de a incepe intrebarile. „Viata mea inainte de manastire seamana cu a oricarui copil care se naste la tara, intr-o familie unde credinta in Dumnezeu e la fel de importanta ca si lumina zilei. Ce as putea sa mai adaug? Numele? Data la care m-am nascut?… Toate cele lumesti nu inseamna nimic…” si dupa cum a oranduit Cel de Sus „In 1968, am luat-o de la iarba verde, cum se spune. Se distrusese tot ce era aici. Si au fost vremuri cand manastirea avea si 300 de calugari; aveau pamant mult, erau ateliere de pictura, sculptura in lemn. A fost aici o intreaga arhiva, o biblioteca… Incet, incet, s-au facut primele reparatii, s-au construit aceste trei case. Prea Fericitul Parinte Iustin Moisescu, care pe atunci era mitropolitul Moldovei; si dupa aceea a oranduit Dumnezeu ca sa vina Patriarh Prea Fericitul Parinte Teoticst, care se nascuse in judetul Botosani, si care, la 14 ani, a intrat in manastire chiar aici la Vorona… si ne-a ajutat mult… Odata pornite lucrurile ne-am gospodarit si noi. Temelia era pusa. Prin grija I.P.S. Mitropolit Daniel s-au infiintat ateliere de pictura, de covoare, de croitorie… Vara lucram pamantul, iarna reveneam in ateliere…” - Ca si randuielile de acasa, de la mama… Ati luat satul cu dv. Zambeste, usor destinsa. Discutia, inceputa abrupt, a revenit in zona unei confesiuni firesti, de bun simt. Tot ce vad aici pare in armonie cu sufletul omului. Asa cum era si satul de altadata. si n-a gasitnici unul potrivit „Parintii, cand aveam opt ani, m-au dus la manastirea Agafton. Era in 1942, in timpul razboiului.” - Si v-au lasat pur si simplu acolo? „Si m-au lasat acolo, si mie mi-a placut, si am ramas in continuare cu toate ca mama ar fi dorit sa ma intorc acasa.” - Cati copii erau in familie? „Sase. Trei baieti si trei fete. Tata a dorit tare mult sa aiba un baiat la manastire. si toti care s-au nascut inaintea mea erau pusi la incercare. Tata ii testa, cum stia si el, sa vada daca doresc sa mearga la manastire. Si n-a gasit nici unul potrivit. Si-a facut atunci legamant cu Dumnezeu; inca nu ma nascusem. Ca daca va avea un baiat il va face calugar… si, cand a vazut ca i s-a nascut o fata, a fost tare mahnit. si s-a dus la preot sa ceara sfat… si parintele i-a spus: «Nu te scarbi. O s-o duci la manastire si o sa fie calugarita».  si asa a fost.” La manastirea Agafton, din judetul Botosani, a ramas opt ani. Apoi a fost mutata la manastirea Rasca, din judetul Suceava. Din 1950 pana cand si manastirea Rasca a fost desfiintata (1959). Si-atunci, cu Decretul 410, maicutele au fost scoase din manastire. Fevronia Scantei a reintrat in viata civila, lucrand la Fabrica de in si canepa din Falticeni, din 1960 pana in 1968 (anul in care a fost adusa la Vorona, unde se reinfiintase manastirea). Era doar un fel de a spune. Pentru ca vechiul complex monahal aproape nu mai exista. Toate trebuiau refacute… Dupa un an, I.P.S. Iustin Moisescu a numit-o stareta. Dupa modul in care a condus lucrarile de restaurare si de constructie si dupa cum a organizat complexul monahal, si dupa cele ce se pot vedea astazi la Vorona, si dupa cele ce nu se vad prea usor, trebuie sa recunoastem ca ne aflam in fata unui adevarat miracol: „politica de cadre” a Mitropoliei  Moldovei si Bucovinei a functionat fara cusur. Poate ca maica stareta ar spune ca alaturi de ea vor fi fost duhovnici „vazatori cu duhul si calauziti de Dumnezeu” si au stiut sa o indrume. Asa cum s-a intamplat si cu P.F. Patriarh Teoctist, asa cum s-a intamplat apoi si cu P.F. Patriarh Daniel, indrumati, la randul lor de alti duhovnici. Cate tari occidentale, civilizate, pot avea servicii de personal atat de bine puse la punct? Daca s-ar cunoaste, macar intr-un singur caz, toate detaliile unei atare traiectorii, am avea, poate, la vedere, adevarate comori de intelepciune. Si sa nu uitam ca aceste mecanisme au functionat intr-un sistem totalitar, aservit in mare parte unor interese si grupari straine de neam si de tara. Si sa nu uitam ca ele functioneaza inca si, dupa unele opinii, sunt – pentru noi, romanii - singurele motive de optimism si speranta intru pastrarea traditiilor. Intru pastrarea unitatii si identitatii neamului nostru. Si astazi, mai ales astazi, nu e deloc putin lucru.