Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul Cel luat cu trupul in carul de foc

Vrand sa incepem viata Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, vazatorul cel slavit si invatatorul poporului celui departat de la Dumnezeu, mustratorul imparatilor celor faradelege si pedepsitorul proorocilor mincinosi, minunatul facator de minuni si ravnitor catre Dumnezeu, cel caruia stihiile s-au supus si cerul i-a dat ascultare, marelui placut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece pana acum in trup si va sa fie,
   ca o inainte cuvantare, mergator inainte la a doua venire a lui Hristos, vom pune inainte faptele care le-a facut el, pentru cea mai luminoasa aratare a ravnei lui, cu care s-a nevoit catre Domnul Dumnezeu.
   De la inceput, popoarele lui Dumnezeu cele alese, care se inmultisera in douasprezece semintii, dupa numarul celor doisprezece fii ai lui Israil, au fost nedespartite intre dansele, cu o unire si o sfatuire indreptandu-se, cu un povatuitor care s-a inceput de la Moise, de la Isus al lui Navi si de la ceilalti judecatori ai lui Israil, pana la imparatul David si Solomon.
   Dupa Solomon a luat imparatia fiul sau, Roboam, si, ca un tanar, nebagand in seama sfatul cel bun al batranilor celor intelepti, ci ascultand sfatul cel razvratit al tinerilor celor de o seama cu dansul, a inceput a asupri poporul lui Israil, ingreunandu-l cu diferite dajdii si pedepsindu-l cu batai si risipiri. Atunci cele zece semintii ale lui Israil, desfacandu-se de dansul, si-au ales alt imparat cu numele Ieroboam. El a fost mai inainte rob al lui Solomon, pe care imparatul vrand sa-l bata pentru oarecare pricina, acesta a fugit in Egipt, unde a stat pana la moartea lui Solomon.
   Patria Sfantului Ilie, proorocul lui Dumnezeu, a fost tara Galaadului, de cealalta parte de Iordan, care se invecineaza cu Arabia si cu cetatea Tesvi, dupa care s-a numit si Tesviteanul. El s-a nascut din semintia lui Aaron, din tata cu numele Sovac. In timpul in care maica sa l-a nascut, Sovac, tatal lui, a vazut niste barbati imbracati in haine albe, vorbind cu pruncul si invelindu-l pe el cu foc, bagandu-i vapaie de foc in gura, ca sa manance. Aceasta vazand-o tatal sau si spaimantandu-se, s-a dus la Ierusalim si a spus preotilor vedenia sa. Unul din acei preoti, barbat mai inainte-vazator, i-a zis: „Omule, nu te teme de vedenia aceea pentru pruncul tau, dar sa stii ca el va fi locas al luminii darului lui Dumnezeu si cuvantul lui va fi ca focul de puternic si de lucrator. Ravna lui catre Domnul si viata lui fiind bineplacuta lui Dumnezeu, va judeca pe Israil cu sabie si cu foc“.
   Sfantul Ilie, auzind si vazand faradelegile ce se faceau in poporul cel razvratit a lui Israil - imparatii petrecand in paganatate, judecatorii si cei mari facand nedreptati, popoarele slujind uraciunilor idolesti, fara frica si fara teama de Dumnezeu, tavalindu-se in necuratie si aducand pe fiii lor ca jertfa diavolilor; iar adevaratii cinstitori de Dumnezeu se primejduiau in stramtorare si in prigonire, necajindu-se ti dandu-se la moarte -, il durea foarte tare inima si se tanguia; pe de o parte, pentru pierderea sufletelor omenesti, iar pe de alta, pentru prigonirea cea cumplita impotriva dreptilor. El se mahnea mai vartos pentru necinstirile ce se faceau adevaratului Dumnezeu de cei necredinciosi, se intrista si se implea de ravna pentru toate cate vedea.
   Apropiindu-se seara si popii cei fara de rusine nesporind nimic, Sfantul Ilie Tesviteanul le-a zis: „Taceti de acum si incetati, caci a sosit vremea jertfei mele”. Proorocii lui Baal au incetat, dar Ilie a zis catre popor: „Apropiati-va de mine!” Toate popoarele s-au apropiat de dansul si a luat douasprezece pietre, dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israil, le-a pus pe altarul Domnului, apoi, taind vitelul in bucati, l-a pus pe lemne, a sapat groapa imprejurul altarului si a poruncit popoarelor ca, luand patru vase de apa, sa toarne apa pe jertfa si pe lemne, si au facut asa. Apoi el le-a zis: „Turnati al doilea rand!“ si au turnat. Apoi le-a mai zis: „Turnati al treilea rand!“ si au turnat. Apa a udat toate cele ce erau pe altar si a strabatut si imprejurul altarului, incat groapa s-a umplut cu apa.
   Atunci Sfantul Ilie, privind catre cer, a strigat catre Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob, asculta-ma pe mine, robul Tau, si trimite foc peste aceasta jertfa, ca astazi sa cunoasca toate aceste popoare, ca Tu singur esti Dumnezeul lui Israil si eu robul tau si Tie ti-am inaltat aceasta jertfa. Asculta-ma pe mine, Doamne, asculta-ma cu foc, pentru ca sa se intoarca inimile acestor popoare in urma Ta”. Si a cazut foc din cer de la Domnul si a mistuit toate jertfele cele intregi, lemnele, pietrele, tarana si apa care erau in groapa. Popoarele, vazand aceasta, au cazut cu fetele la pamant, strigand: „Cu adevarat Acesta este Unul Dumnezeu si nu este altul afara de El.“ Sfantul Ilie le-a zis: „Prindeti pe proorocii lui Baal, ca sa nu scape nici unul dintr-insii”.
   Oamenii au prins pe toti proorocii mincinosi, si Sfantul Ilie i-a dus la raul Chison si acolo i-a junghiat cu mana sa; iar necuratele lor starvuri le-a aruncat in apa, ca sa nu se spurce pamantul cu ele, nici sa se vatame vazduhul de mirosul lor.
   Dupa aceasta, Sfantul Ilie a zis catre imparatul Ahab ca degraba sa manance si sa bea, sa inhame caii la careta si sa plece in cale, pentru ca o sa se coboare ploaie mare si o sa-i ude pe toti. Deci, Ahab sezand sa manance si sa bea, Sfantul Ilie s-a suit in muntele Carmelului si, plecandu-se la pamant, si-a pus fata intre genunchii sai si s-a rugat lui Dumnezeu sa trimita ploaie pe pamant si indata cu rugaciunea lui, ca si cu o cheie, s-a deschis cerul si s-a coborat o ploaie mare, incat a udat pe toti si pamantul cel insetat l-a adapat din destul. Atunci imparatul Ahab, cunoscand ratacirea sa, plangea pentru pacatele sale, mergand pe cale spre Samaria. Sfantul Ilie, incingandu-si mijlocul, a alergat pe jos inaintea lui Ahab, bucurandu-se in Domnul sau.
   Cand Ilie a auzit de venirea Domnului, si-a acoperit fata cu cojocul lui si, iesind, statea inaintea pesterii. Cand a auzit pe Domnul graind catre dansul: „Ce faci aici, Ilie?“ El a raspuns: „Ravnesc dupa Tine, Doamne, Atottiitorule, ca fiii lui Israil au parasit legea Ta, altarele Tale le-au risipit, pe prooroci i-au taiat cu sabia si am ramas numai eu singur; deci, acum cauta si sufletul meu sa mi-l ia“. Domnul, mangaindu-l pe el din necaz, i-a spus ca nu tot poporul lui Israil s-a departat de la Dansul; ci mai are ascunsi dintre robii Sai inca sapte mii, care nu si-au plecat genunchii zeului Baal. Dupa aceea, i-a vestit insa si pierderea lui Ahab si a Izabelei impreuna cu toata casa lor, care avea sa fie cat de curand; apoi a poruncit Domnul ca, pe un oarecare barbat vestit cu numele Iu, sa-l numeasca la imparatia lui Israil, ca unul ce are sa piarda toata semintia lui Ahab. Domnul a mai poruncit ca pe Elisei sa-l unga prooroc. Astfel, Dumnezeu, mangaind pe robul Sau, S-a dus de la dansul.
   Proorocul Ilie, placutul lui Dumnezeu, dupa porunca Domnului ducandu-se de acolo, a gasit pe Elisei, fiul lui Safat, arand pamantul cu douasprezece perechi de boi si, dupa ce si-a pus cojocul, i-a spus voia Domnului si l-a numit pe el prooroc. Dupa aceasta, Elisei a zis catre dansul: „Rogu-ma tie, lasa-ma putin timp sa sarut pe tatal si pe maica mea si apoi voi merge dupa tine“. Sfantul Ilie neoprindu-l, Elisei s-a dus de a sarutat pe tatal si pe maica sa si, injunghiind o pereche de boi, cu care el singur ara, a dat ospat vecinilor si casnicilor sai; apoi a plecat dupa Sfantul Ilie, fiindu-i lui sluga si ucenic si urmandu-l in tot locul. In acel timp, imparatul Ahab, fiind stapanit de Izabela, nelegiuita lui sotie, spre cele mai dinainte rautati ale ei, a facut alta faradelege in acest fel.
   Cand s-a apropiat vremea in care voia Domnul sa ia pe Ilie la sine viu cu trupul, Ilie si Elisei mergeau de la cetatea Galgal, la cetatea Betel. El, vazand cu dumnezeiasca descoperire rapirea lui, care i se apropiase, voia sa ia pe Elisei in Galgal, tainuind inaintea lui, cu smerita cugetare, preamarirea ce era sa i se faca de Dumnezeu, si a zis catre Elisei: „Tu sa sezi aici, ca pe mine m-a trimis Domnul pana la Betel”.
   Sfantul Elisei, stiind asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era sa fie, i-a raspuns: „Viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca nu te voi lasa”. Deci, ei au mers amandoi pana la Betel. Fiii proorocilor care locuiau in Betel, apropiindu-se indeosebi de Elisei, i-au zis: „Tu stii ca Domnul va lua pe stapanul tau de la tine?“ Elisei a raspuns: „Stiu, dar taceti”. Dupa aceasta, Sfantul Ilie a zis catre Elisei: „Tu sezi aici, ca pe mine m-a trimis Domnul la Iordan”. Elisei a raspuns: „Viu este Domnul si viu este sufletul tau ca nu te voi lasa”; deci, amandoi au mers la Ierihon.
   Sfantul Ilie, proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul in carul cel de foc, pana acum este viu in trup, pazindu-se de Dumnezeu in locasurile ceresti. El a fost vazut in Tabor de cei trei Sfinti Apostoli in vremea Schimbarii la Fata a Domnului, si iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeste, inaintea venirii a doua pe pamant a Domnului si cel ce mai inainte a scapat de sabia Izabelei, va patimi in acel timp de sabia lui Antihrist, impreuna cu Enoh si cu Ioan. De atunci incolo se va invrednici de mare cinste nu numai ca prooroc, dar si ca mucenic in ceata sfintilor, de la dreptul datator de plata Dumnezeu, Cel Unul in trei fete, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Caruia se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
   Rodica DAMIAN,
   student la Teologie Ortodoxa Bucuresti