Spital privat european

De aproape 20 de ani, am colindat tara in lung si in lat, inregistrand indeobste dezastre. Intreprinderi distruse, instalatii de irigatie si ferme devastate, cu avizul unor „politicieni de marca” ce au transformat Romania in pasalac al noilor puteri, spitale care stau sa cada in capul bolnavilor, medici de familie si uneori chiar medici din spitale mari care abia daca pot oferi bolnavilor o aspirina.
    Fostele statiuni turistice, care gemeau altadata de vizitatori, arata si ele suferintele tarii, oglindind adesea bolile societatii.
   
    Omul sfinteste tara
   
    Saptamana turistica a prezentat citi­torilor si documentare despre asis­tenta medicala precara in statiuni montane – altadata celebre – precum Paltinis sau Stana de Vale. Iata, insa, tot omul sfinteste locul. Calatorii pe Valea Trotusului si Slanic Moldova au la dispozitie servicii la stan­darde europene oferite de Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti (manager doctor Adrian Cotarlet), cei din nordul Moldovei pot beneficia de interventiile chirurgicale conduse de echipa d-lui dr. Sorin George Hancu, cei aflati pe Valea Oltului se pot adresa unei unitati medicale private, infiintata la Caciulata de medicul cardiolog Constantin Dumitrescu, prezentat in interviul ce urmeaza.
   
    Doctorul sfinteste statiunea!
   
    -Dle dr. Constantin Dumitrescu, desi lucrati de o viata in Ramnicu-Valcea, aveti deopotriva pacienti din judetul Valcea, dar si pacienti din alte judete ale tarii si chiar din Bucuresti. Ce miracole ati infaptuit la Caciulata, ca sa provocati o atare rasturnare de optiuni? Pe ce se bazeaza increderea pe care o au oamenii in dv.?
    -N-am infaptuit nici un miracol. Sunt un om si un medic obisnuit. Poate ca, spre deosebire de altii, eu imi respect pacientii. Am invatat de la profesorii mei, adevarati maestri – si am invatat din intamplarile de zi cu zi de la spital, si din dispensarul rural unde mi-am facut stagiatura – ca trebuie sa te ocupi de bolnav, ca si cum ar fi tatal sau mama, fratele sau sora, ori propriul copil. Si daca faci asta, si daca o faci in fiecare zi, atunci si el te respecta, capata incredere, si vine, ori de cate ori are un necaz, cateodata chiar si de la capatul tarii.
    -Faptul ca spitalul privat, infiintat de dv., se afla la Caciulata si nu in capitala judetului, intr-o zona „cu vad”, nu limiteaza accesul pacientilor?
    -Nu! Chiar daca spitalul este situat la Caciulata, acest fapt nu limiteaza accesul. Cea mai mare parte a pacientilor care se interneaza acolo, sunt consultati aici, la cabinetul din Ramnicu-Valcea, cabinet care, de fapt, este ambulatoriul spitalului de la Caciulata. Multi sunt oameni in varsta, au insotitori, sunt adusi cu o masina, avem si noi o ambulanta, si de regula nu este o problema sa fie transportati, cand se recomanda o internare, pana la Calimanesti (Caciulata apartine, administrativ, de statiunea Calimanesti). Sunt 20 de kilometri pana acolo. Este ca si cum ai sta in Berceni si te duci sa te internezi la Fundeni. Exista si autocare sau microbuze, de exemplu ANTARES, ATLASIB, care pleaca din 20 in 20 de minute, au aer conditionat, se poate calatori decent, au statie in Caciulata, aproape de spital. Ideea mea initiala a fost de a face acest spital in Ramnicu-Valcea, dar nu aveam unde aici, nu aveam cum sa fac asta. Exista si posibilitatea sa fi inchiriat niste spatii la spitalul din oras, dar era un lucru amestecat. Si am evitat din start o asemenea rezolvare. Asta nu mai e privatizare.
    Patroni, turisti galagiosi, libertate de actiune
    -Mi-ati povestit ca va doriti un spital intr-o cladire noua, fara sa mai aveti un contract cu un hotel. Ce argumente aveti?
    -Asta e ideal. Dupa un an de zile de functionare, am ajuns la concluzia ca este ideal sa ai locatia ta. In primul rand, poti sa-ti organizezi si serviciile hoteliere asa cum doresti. Dincolo, depinzi, totusi, de un patron, de un sef de hotel, mai vin, cum se intampla, si turisti mai galagiosi. Sunt unele impedimente. Or, astea m-au determinat sa-mi doresc si mai mult sa am o locatie proprie. Si, incepand de la intai ianuarie, tot caut solutii: sa gasesc un teren, un constructor.
    -De cand functioneaza spitalul in aceasta locatie?
    -Aici, la Caciulata, unitatea si-a deschis portile incepand din 5 decembrie 2005. Iata, ca am implinit de curand un an jumate.
    -Puteti schita un bilant: numar de paturi, pacienti, durata medie de internare, personal?
   
    Mii de oameni beneficiaza de serviciile spitalului
   
    -22 de paturi aflate in 11 saloane, sunt saloane de doua paturi, dintre care un salon este pentru urgente, fiind dotat cu defibrilator, cu monitor, cu oxigen, tot ce trebuie… Este linie de garda, ce functioneaza in zilele de sarbatoare; in timpul saptamanii garda incepe de la ora 20.00 pana in dimineata zilei urmatoare, la ora 8.00. In 2006, au fost in jur de 1400 pacienti internati, aproximativ cu acelasi numar a scazut si numarul de pacienti internati la Spitalul Judetean; inclusiv d-na director de acolo m-a intrebat: „Ce faci, domnule, mi-ai luat pacientii?”
    -Ce diferente sunt intre aceasta unitate si Spitalul Judetean in ce priveste investigatiile? Dv. ati lucrat pana in 2005 acolo, stiti bine cum stau lucrurile.
    -Spitalul Judetean ofera pacientilor o medicatie si investigatii pe care si eu le ofer. Dar ce se intampla?! Investigatii precum MAPA, HOLTER, ecocardiografia – cand lucram acolo – nu ca n-as fi vrut sa le fac, dar nu aveam timpul necesar sa le fac. Timpul pe care ar fi trebuit sa-l folosesc pentru bolnavi era „mancat” cu alte treburi, tot ale spitalului. Erau, de exemplu, consultatiile intersectii; veneau bolnavi de la Neurologie, de la Gastroenterologie, iar asta consuma foarte mult timp. Plus ca veneau pacienti care doreau sa fie consultati in sectie, in loc sa mearga in Ambulatoriul de specialitate. Nu e normal, timpul tau ca medic de spital trebuie folosit pentru bolnavii internati. Si-atunci nu mai aveai timp nici sa faci toate investigatiile astea. Venea bolnavul cu o cardiopatie, cu fibrilatie, faceai tratamentul, dar nu aveai timp sa mergi mai in amanunt, sa vezi ce se intampla si practic bolnavul se externa de multe ori doar aparent vindecat. O investigatie la eco-cardiograf iti permite sa depistezi ceea ce urechea nu poate sa-ti dea. Aici insa pot sa fac asa cum trebuie toate lucrurile astea. Timpul este folosit doar pentru bolnavii internati. La fel, sunt diferente mari in ce priveste medicatia. Va dau un exemplu: incepeai – la spital – sa faci un tratament cu un antibiotic, sa zicem, o cefalosporina, si te trezeai ca dupa doua zile nu mai are farmacia medicamentul. Si-atunci, schimbai medicatia pe alt antibiotic, luai tratamentul de la inceput; sau farmacia de spital nu avea nici medicatia simpla... La mine nu s-a intamplat asa ceva. Eu nu am probleme de tipul acesta cu medicatia, si, sa stiti, nu ma costa mai mult.
    -Care era cauza acestei gestionari defectuoase a medicamentelor in „spitalul public”? Cred ca este utila o comparatie.
    -Probabil, erau sectii care consumau mai mult, si-atunci nu mai ramaneau bani pentru medicamentele necesare altor sectii. E un singur buzunar pentru toate sectiile. Si eu, aici, sunt obligat sa-mi gospodaresc banii, din suma data de casa, din contributia aceea de 30 lei pe care o achita bolnavul pentru fiecare zi – 300.000 lei vechi – caut sa acopar si necesarul de medicamente si celelalte cheltuieli – reparatii, piese de schimb, reactivi pentru analize, masa, caldura, lumina, cablu TV, curatenie, consumabile, hartie pentru calculator, tot. Si am medicatie de ultima generatie.
   
    Casa de Asigurari de Sanatate ajuta!
   
    -Taxa de 30 lei ce reprezinta?
    -Este taxa pe care o plateste bolnavul pentru o zi de internare. Este aceeasi taxa pentru toti, nu ma descurc numai cu banii decontati de Casa de Asigurari de Sanatate. Este o suma derizorie, dar se adauga la banii primiti de la Casa. Eu am un contract cu cei de la Casa pentru 80 de bolnavi internati in fiecare luna; pentru acestia Casa imi deconteaza 600 lei/ bolnav. Asta a fost in 2006. Casa mi-a decontat cheltuielile, la acest nivel, pentru 960 de bolnavi. Eu nu ma pot plange de aceasta colaborare, a fost foarte buna. Insa, am dramuit fiecare leu. Si sunt convins ca lucrurile vor merge in continuare foarte bine, actuala directoare de la CAS Valcea este un om deosebit.
   
    Conditii de hotel, medici profesionisti
   
    -Ce viitor au spitalele publice? La costuri asemanatoare, puteti oferi pacientilor internati asistenta medicala de o calitate net superioara.
    -Partea hoteliera este extrem de impor­tanta. De ce aveam eu parte in Spitalul Judetean?! Bolnavul avea un cearsaf rupt, peticit; stateau cate doi in pat, cu gandaci in noptiere, serveau masa in niste blide de plastic, cu niste cutite si blide slinoase tot timpul, indoite, si ruginite, va spun asta omeneste, nu exagerez cu nimic. In spitalul public sunt si boschetari, si, in fine, oameni care nu stiu sa foloseasca un grup sanitar, sau n-au vazut, n-au avut asa ceva. Ce le putem oferi aici? Masa la restaurant, unde fata de masa este imaculata, au un spatiu rezervat in restaurant, sunt bolnavi care necesita un regim alimentar special, si aici lucrurile astea se rezolva. Apoi aici sunt doi in camera, au televizor color, li se vorbeste frumos, bolnavul este vazut si dimineata si seara, este monitorizat ori de cate ori este nevoie, nu i se cere sa vina cu medica­mentele de acasa si nu i se pretind cine stie ce comisioane. Urmarim foarte atent toate lucrurile astea. Acolo treceai prin saloane, nici nu aveai timp sa-i vezi pe toti, poate mai intreba doctorul din usa, daca intreba: „Are cineva vreo problema?!” Nici nu se poate face comparatie. Eram sef de sectie si aveam 70 de paturi, indicele de utilizare era de peste suta la suta. Eu cred ca, in perspectiva, tot initiativa privata are sanse.
    -Ce investigatii se fac?
    -Pe langa uzuala electrocardiograma, facem ecocardiografie, ecografie abdominala, teste de efort, investigatii cu HOLTERE EKG, monitorizarea pe 24 de ore a tensiunii arteriale – este tot un fel de holter, un aparat micut, MAPA (Monitorizarea Ambulatorie a Presiunii Arteriale), datele se descarca pe calculator si sunt prelucrate pe baza unui program, putem regla tratamentul in functie de tipul de hipertensiune - facem probe respiratorii, examene de laborator uzuale – Glicemie, Colesterol, TG, HDL, LDL, TGP, TGO, Uree, Acid uric, Creatinina, Tr., VSH etc. Pentru Hematologie si pentru Biochimie acoperim toate investigatiile curente. Nu putem face, deocamdata, analize serologice si imunologice. In primavara, vom achizitiona o combina care sa efectueze si asemenea probe; este insa extrem de costisitoare si nu prea se justifica; cazurile ce necesita investigatii serologice sau imunologice sunt rare. Nu putem face, aici, la Caciulata, nici investigatii de Bacteriologie. Nici n-am avut cazuri care sa necesite asemenea analize.
    -Daca apar urgente ce ar necesita interventii complexe, medici din alte specialitati, ce faceti?
    -Colaborez cu alti colegi; pe linie de Cardiologie, de obicei trimit pacientii in centre universitare, la Bucuresti, Targu Mures, Timisoara, la Craiova mai trimit unele cazuri, si-au facut si ei o sala de cateterism. La Spitalul Judetean de Urgenta nu pot sa-i trimit. Nu au nici macar dotarile pe care le am eu in unitate. Este vorba despre un tratament interventional, care poate fi destul de complex. Tratamentul medica­mentos se face si la Caciulata, nu este nici o problema, avem tot ce este necesar. Cand este necesar, sun, expun cazul la telefon, ne cunoastem, fac programarile, daca e o ur­genta, trimit pacientul imediat, am o masina dotata conform standardelor occidentale. Tub de oxigen, electrocar­diograf, defibrilator, medi­camente, insotitor pregatit pentru atare interventii, un coleg sau daca e cazul chiar eu, personal, insotim bolnavul pana la Clinica.
    -Cum se numeste unitatea?
    -INCARMED – Interne-Cardiologie Medicala; nu este propriu-zis un spital, este mai degraba o sectie de Cardiologie–Interne. Este luat insa in evidenta ca spital cu sectie de Cardiologie–Interne.
   
    Medicul, interesat de soarta oamenilor
   
    -Ce nu puteti face?
    -Nu putem face explorari invazive; nu se pot face nici in Spitalul Judetean. In rest, facem orice, orice tine de Cardiologie–Interne. Am internat de curand o tanara, de 33 ani, cu dureri mari in piept, cu modificari mari pe electrocardiograma, si-am trimis-o cu ambulanta la Targu Mures, acolo i-au facut coronarografie, in fine, i-au recomandat investigatii avansate, a revenit la mine, am vorbit apoi la Bucuresti, la Spitalul Universitar de Urgenta, i-au facut scinti­grafie miocardica, a revenit aici, am retrimis-o la Tg. Mures, a fost operata, si are acum by-pass, la 33 de ani. Ce vreau sa va spun?! Solutii se gasesc, important este sa te ocupi.
    -Va ganditi la o dezvoltare a spitalului?
    -Intentionez sa construiesc o cladire proprie pentru spital, sa pot extinde numarul de paturi, sa diversificam personalul ca sa acoperim si alte specialitati; pe schema pe care functionam acum se pot adauga trei, patru paturi de ATI, cateva paturi pentru Diabet, cateva pentru Gastroenterologie, poate chiar cateva paturi de Chirurgie. Ma gandesc ca, la ultimul etaj, sa amenajam locuinte – la cheie – pentru medicii tineri. Ei, saracii, cand vin de pe bancile reziden­tiatului nu au nimic… Dezvoltand spitalul, vor fi si mai multi medici. Si daca ei vor fi platiti bine, daca vor avea unde sa stea, vor fi si motivati sa lucreze, atunci te poti gandi si la formarea unui colectiv performant.
    -Vreti sa actualizati spitalul traditional, asa cum a fost el gandit in perioada interbelica?
    -Sigur, cred ca e foarte important asta.
    Si-apoi mai este ceva: eu am in spate multi ani de activitate, experienta. Sunt cunoscut – iertati-mi lipsa de modestie – ca un om serios, care-si ingrijeste bolnavii, cauta sa rezolve problemele lor. Altfel, oamenii nu te cauta. Daca n-au incredere in tine, daca nu le castigi increderea, nu mai vin. I-ai pierdut. Viitorul este al initiativei private si este imbucurator ca Ministerul Sanatatii Publice, CNAS-ul incurajeaza atare proiecte.