Vocatie si caracter
Despre acest om vorbeau, candva, in secolul XX, cercetatori, descoperitori, inventatori romani, exasperati de formalism, de prejudecati si de birocratie. El era un militant discret (si, nu rareori, eficient, desi nu avea cine stie ce rang) pentru gandire, stiinta si dezvoltare. Facea binele cu gesturi firesti, de om comprehensiv si ambitios. Avea confruntari cu stagnarea, cu politichia, cu servilismul. „Am discutat cu Stefan Manea si cred ca problema se rezolva”. Astfel se exprima descoperitorul, purtat de colo colo si care, intr-un tarziu, gasea intelegere tocmai la acest om de constiinta. De stiinta si costiinta. Om de vocatie si caracter.
Birocratia de dinainte de 1990 s-a multiplicat intr-o obositoare birocratie contemporana. Fostul om de curaj al unei perioade amenintate de stagnare si-a luat in serios vocatia si a devenit om de actiune, intr-o vreme amenintata de anarhie. Dogmei colectivismului i-a urmat, nu asteptata valorizare a ideii individuale, ci dogma egoismului.
Stefan Manea nu s-a izolat, insa, si nu s-a dedicat siesi. El a raspuns concret comandamentelor, oarecum confuz, dar urgente, ale unei comunitati pe care diversi lasi ori renegati voiau s-o convinga (si aproape o convinsesera) ca n-are dreptul sa gandeasca si sa participe la competitiile lumii. Manea a inventat reteta incredibila Hofigal. Nu impotriva cursului lucrurilor din stiinta mondiala, ci in consens cu eforturile oamenilor de gandire si de productie de pretutindeni. Prin Hofigal, Romania s-a inscris si respira, in constelatia tuturor proximitatilor de valoare si de eficienta. Avem acces, in materie de stiinta si productie, in materie de cercetare si valorificare si pe drumul de venire in tara, si pe drumul de iesire in lume. Fara lozinci si fara temenele, fara umilinta si fara trufie, prin Stefan Manea si alti putini oameni ca el, gandirea originala devine actiune.
Tarziu, incoace, am aflat amanuntul (de altfel, foarte semnificativ!) ca Stefan Manea se trage dint-o localitate binecuvantata a Olteniei, Goicea. Satul copilariei mele, Barca, se termina, paradoxal, in Goicea, asa cum Goicea incepe cu Barca. Intre cele doua comune au existat si rivalitati si compatibilitati, mult mai multe compatibilitati decat rivalitati. Probabil ca, de la Portaresti si Giurgita, in jos spre Bistret, Maces, Plosca, Sapata, comunele Goicea si Barca vor forma, impreuna cu ele, unul dintre orasele semnificative ale Sudului romanesc. Acum, in aceasta perioada tulbure a istoriei, noi inca avem de invatat lectia grea a solidaritatii, in masura sa puna in valoare pe fiecare, nu sa anuleze individualitatea fiecaruia.
In aceasta perspectiva, copilaria mea si inceputul adolescentei lui Stefan Manea se vor intalni, pe malul aceluiasi Deznatui, asa cum eu, avansand grabit spre 64 de ani, ma invecinez, pe malul aceleiasi Dambovite, cu Stefan Manea, despre care aflu ca a implinit 70 de ani. Si zic „aflu”, pentru ca mi se pare incredibil ca un om de vitalitatea si dinamismul si de prospetimea intelectuala a lui Stefan Manea sa implineasca, asa, pe neasteptate, aceasta varsta de gala si de hofigala: 70 de ani.
Daruit propriei vocatii, dar generos cu ceilalti purtatori de vocatii, nelinistit in cautarile lui, atat in natura, cat si in biblioteca, Stefan Manea a reusit sa ne distraga atentia de la aceasta inexorabila lucrare a aparatului de taxat varste, in asa fel incat el, om complex, caruia cei care-l iubesc i-au pregatit meritata sarbatoare, la 70 de ani, sa fie, ca totdeauna, generos, cand achita o nota de plata, prin care se deconteaza un fel de consum de eternitate. Si inca un lucru. Stefan Manea nu se formalizeaza, cand e sa-si aduca aminte, de exemplu, ca am fost langa dumnealui, in clipe de rascruce ale vietii sale. Nu ma formalizez nici eu si declar aici, la sarbatoarea acestui goicean-oltean-european emerit: Stefan Manea a fost langa mine cand aveam nevoie de sprijin, de un leac, de un om. Resimt dureros imprejurarea ca trebuie sa treaca atata viata ca sa ne dam seama, cu vehementa si claritate, ca exista oameni impreuna cu care am putea sa luam viata de la inceput.
Adrian PAUNESCU
In cautarea lui „de ce”si „pentru ce”
Parafrazand versurile marelui nostru poet Vasile Alecsandri:
Zori de zi se revarsa peste vesela natura,
Prevestind un soare dulce, cu lumina si caldura
In curand si el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit,
Stefan Manea s-a nascut intr-o ploaie de lumina, cand Soarele urca ecliptic catre solstitiul de vara, cand natura isi desavarseste opera si totul este freamat, veselie si zbucium.
Zodia in care s-a nascut Stefan Manea este intersectata de numeroase valente, in mod deosebit dorinta intensa de a fi in cautarea lui „de ce” si „pentru ce”.Verbul „a gandi” reprezinta propria lui natura. Stie sa daruiasca celor din jur cat mai mult si cere de la oameni si de la societate cat mai putin.
Sub acest aspect domnul Stefan Manea a daruit mult, foarte mult pentru sanatatea celor multi si suferinzi.
Ma refer la multele produse Hofigal pe care le elaboreaza in conditii de maxima calitate.O realizare importanta este si Complexul de Terapie Naturala de la Breaza, „Alexandra”, o oaza de liniste, de preventie si tratament al bolilor care se instaleaza odata cu varsta.
Daca as avea imputernicirea de a pune in balanta pozitivul si negativul din activitatea domniei sale, desigur ca balanta s-ar inclina spre cele bune infaptuite.
Ii doresc domnului inginer chimist Stefan Manea putere de munca, inca multi ani de acum inainte si, in special, sa lase urmasi pentru bobul sadit de domnia sa sa se inzeceasca.
Dr. Farm. Ovidiu Ardelean – Bojor,Presedintele Patronatului „Planta Romanica”
Generozitatea ideilor
La 70 de ani, Stefan Manea este, asa cum il stiu dintotdeauna, la fel de plin de energie si spirit inventiv. Cu sufletul sau deosebit, dar si cu chibzuinta unui manager exceptional, a insuflat oamenilor minunati de langa el puteri si capacitati nebanuite de a crea cea mai mare companie de produse fitoterapeutice din Romania. Il felicit pentru tot ceea ce face, pentru generozitatea sa, pentru ideile si lupta sa.
Prof. Gheorghe Mencinicopschi, Director al Institutului de Cercetari Alimentare
Generosul si nemuritorul Stefan Manea
Oricat s-ar scrie despre Omul Stefan Manea si tot nu este destul. Am in brate o carte de peste 600 de pagini, scrisa cu acribie de Petre Gigea-Gorun, intitulata „Cu Stefan Manea in imparatia plantelor misterioase”, aparuta la Craiova, 2007, acolo unde se afla excelenta Fundatie „Scrisul Romanesc”. E greu de extras esentialul dintre copertile volumului despre Omul Stefan Manea, la cei 70 de ani ai sai. Invitam cititorii s-o caute si, mai ales, sa se adape din experienta si intelepciunea celui mai ilustru specialist roman in Bioinginerie si Biotehnologie aparute in paginile revistei Saptamana turistica. Remarcam excelenta prefata a cartii, semnata de istoricul Stefan Stefanescu, academician si Cetatean de Onoare al comunei Goicea, din Judetul Dolj, consatean cu eroul cartii. Inspirata prefata are un motto: „Viata fiecarui om este o istorie”, zisa de-a celebrului Shakespeare, care stia el ce spune. Mai ales cand este vorba despre un Om, cu O mare, plin de har in cercetare si extrem de generos, cum este fondatorul HOFIGAL, Stefan Manea, aforismul batranului Will se confirma o data in plus.
Ion PREDOSANU