Corfu este cea mai nordica insula ce face parte din arhipelagul Ionic si a doua ca dimensiuni dupa Cephalonia.
Putina istorie
De-a lungul anilor, insula acoperita in proportie de 80% de munti impaduriti ce coboara pana in apele albastre ale marii, cu o populatie care azi a ajuns la circa 100 de mii de locuitori, nu a cunoscut niciodata dominatia otomana, ceea ce a avut o influenta hotaratoare in evolutia sa, nu doar culturala. Primul lucru care te frapeaza este arhitectura tipic venetiana a cladirilor orasului Corfu, capitala in care traiesc o treime din locuitorii insulei, dar si a unora dintre satele desfasurate pe culmile muntoase mai putin abrupte. In imprejurimile orasului Corfu gasesti o multime de sate pitoresti, amplasate pe terenuri in panta, cu stradute inguste si case cu balcoane pline de flori, construite in stil venetian. De asemenea, sunt o multime de vestigii care iti dezvaluie istoria acestor locuri. Dar la fel de atragatoare sunt si micile statiuni turistice, dezvoltate in ultimii ani in sate pitoresti, asezate pe coaste abrupte de munte sau pe langa plajele micute, ca niste golfuri inconjurate de stanci scaldate de apele albastre.
Traditie si pitoresc
Un astfel de sat pitoresc este Kinopiastes, situat la 7 km de Corfu-town. Atractia principala ce nu trebuie ratata este Taverna Tripa, situata pe una dintre stradutele inguste, linistite din sat.Taverna a fost infiintata in 1936 de Spiros Anyfantis Tripa si este un loc pitoresc, cu traditie, care te introduce in lumea bucatariei traditionale din Corfu dar si a dansurilor grecesti.
Pe peretii tavernei stau marturie fotografiile personalitatilor care au vizitat de-a lungul anilor taverna batranului Spiros Tripa. Amintim cateva nume: presedintele Francois Mitterand, actrita Jane Fonda, renumitul om de afaceri Aristotel Onassis, dar si „Zorba Grecul” in persoana lui Anthony Quinn.
Din 1998 traditia familiei este dusa mai departe de actualul proprietar al tavernei Spiros Skiadoupoulos care face o scurta prezentare a localului. „In 1904 aici functiona un mic magazin care a fost al familiei. Bunicul meu a preluat localul in 1936, iar dupa al doilea razboi mondial a deschis aici un mic restaurant.“ Atmosfera care te intampina la intrarea in taverna este deosebita, introducandu-te parca intr-o alta lume. Rafturi pline cu sticle cu bautura, obiecte vechi, toate acoperite cu panze de paianjen si praf intr-o incapere mica cu scaune si mese tipice, care te asteapta parca sa servesti un paharel de uzo, impreuna cu cateva felii de numbulo (specialitate din muschi de porc uscat si condimentat).
Amintiri de neuitat
„Unele dintre sticlele cu bauturi de pe rafturi sunt ramase chiar din magazinul anului 1904. La fel si obiectele vechi. Nimic nu a fost miscat de zeci de ani, totul aminteste de istoria localului. Va imaginati valoarea acestor sticle cu vin, cognac sau whisky… Multi clienti ar fi fost dispusi sa plateasca sume fabuloase pentru a le cumpara, dar eu cred ca aici este locul lor, stau marturie despre vechimea localului. Dupa moartea bunicului meu am hotarat sa duc traditia mai departe. In fiecare zi in perioada de vara in curtea interioara organizez seri traditionale pentru turistii care ne viziteaza din toate colturile lumii. Toti cei ce ne viziteaza, vor avea ocazia sa inteleaga specificul locului, bucataria traditionala, sa asculte muzica noastra, sa danseze dansurile noastre si nu in ultimul rand sa primeasca o parte din sufletul nostru”, spune domnul Spiros.
Intr-adevar, dupa ce ai gustat bunatatile si ai dansat macar cativa pasi cu dansatorii locali din celebrul dans al lui Zorba, vei pleca pastrand amintiri de neuitat si vei dori sa te intorci.