Am pornit spre Grecia, a cata oara, nici nu am mai tinut socoteala. Stiu insa ca era in ’89, cand trebuia sa realizam niste reportaje despre comunitatea armaneasca din Salonic.
La vremea aceea, diferenta dintre viata intunecata romaneascasi tumultul strazilor, al pravaliilor si localurilor Salonicului, te facea sa studiezi pe fiecare om cu care veneai in contact, sa ii intelegi viata. Fiecare minut era dramuit si trebuia sa aduca un profit, fie el si de distractie sau voie buna. Pentru ca este adevarat, grecii stiu sa si petreaca cu patos. Cu toate acestea, atunci am aflat ca si romanii au contribuit la dezvoltarea Greciei, construind singura cale ferata, care strabateatara lor si chiar populand cu centrale telefonice, fabricate la Electromagnetica, o buna parte din zecile de insule. Poate deaceea s-au siapropiat in timpurile noii Romanii de compania noastra de telecomunicatii. Dar sa lasam trecutul apropiat si sarevenim la trecutul indepartat al Salonicului. Sa studiem putin maruntaiele unui “oras cosmopolitan, dar nu un Glamour City”, dupa cum vrea sa convinga Primarul Yiannis Boutarias, un om modest, foarte sociabil, trecut de saizeci de ani, dar cu o vioiciunede adolescent. Voi reveni cu aprecierile domniei sale dupa ce vom vedea de ce acest oras are o istorie aparte si, de ce un amalgam de natii pot impleti cu echilibru, telurile cetatii.
