Trenurile de mare viteza

Franta si Japonia – lideri mondiali
   
   Timpul locomotivei cu aburi a apus, ramanand doar nostalgie. Civilizatia moderna a impus ca viteza de deplasare sa fie din ce in ce mai mare. Ne grabim. Ne grabim sa ajungem la munca, acasa, chiar in concediu ne grabim sa ajungem mai repede la destinatie. Transportul pe sine a trebuit sa evolueze, sa tina ritmul cu tendinta generala.
   
   Putina istorie
   
   Jean Bertin, un inginer francez specializat in motoare de avioane, si-a imaginat ca viitorul transportului va fi „aero-trenul”. Ghidat pe o monosina de beton, prototipul sau a ramas doar in faza de testare, guvernul francez nearatandu-se increzator in proiect si neriscand sa investeasca in infrastructura. Asta in conditiile in care trenul sau turbo a atins, in 1967, 344 km/h.
   Simultan s-a incercat cresterea vitezei garniturilor pe liniile deja existente prin folosirea motoarelor turbo-gaz (la acea vreme acest tip de energie fiind ieftin), tinta propusa fiind de 180-200 de kilometri pe ora.
   De cealalta parte a globului, Japonia a fost printre primele tari care au intuit problemele care vor aparea cu masinile. Cu multe orase mari si o densitate mare de locuitori, japonezii au cautat si au aplicat rapid solutia trenurilor rapide.
   In 1964, intre Tokyo si Osaka, aparea Shinkansen („noua linie principala” in limba japoneza). Lucios si cu o forma de glont, noul tren de mare viteza este cunoscut si ca Bullet Train. Viteza era de 217 km/h, ceea ce il face cel mai rapid tren al acelor vremuri. Chiar si in timpurile noastre exista tari dezvoltate (inclusiv SUA) care nu au trenuri care sa se deplaseze cu aceasta viteza. In anii ’60 conceptul de „hight speed” nu era cel de acum. Se poate spune ca succesul bullet train-ului a impins Europa sa se intereseze in a face trenurile sa mearga mai repede.
   In Franta, SNCF (Liniile Ferate Franceze) au reusit construirea unui turbotren TGV (Trés Grande Vitesse, sau „foarte mare viteza”). Acesta a fost rodul unui vast program de cercetare privind tractiunea, dinamica vehiculelor, franare, aerodinamica si alte tehnologii. In martie 1970, TGV a fost inaugurat pe tronsonul Paris- Cherbourg.
   Incepand cu criza combustibilului din 1974 s-au cautat solutii pentru operarea exclusiv electrica. Primul TGV electric a circulat, in 1981, cu o viteza mai mare de 270 km/h. Faimosul tren portocaliu a stabilit in acelasi an si recordul de viteza al timpului: 370 km/h.
   Un tren TGV poate circula cu pana la 320 km/h, datorita liniilor special concepute, cu raze de curbura mai mari, dar si echipamentului special: motoare electrice, de sisteme de franare puternice, centrul de greutate situat foarte jos, suspensii pneumatice, sistem de semnalizare aflat in cabina (conductorii trenului nu pot observa sistemele de semnalizare exterioare la viteze foarte mari).
   In vremea anilor ’80, Franta, Marea Britanie si Germania si-au dezvoltat propriile retele feroviare, care se dezvolta acum de-a lungul intregii Europe.
   
   Shinkansen, „Bullet Trains” din Japonia
   
   A devenit un simbol tehnologic al Japoniei moderne. Viteza de deplasare uzuala este de „doar” 300 de kilometri pe ora. Cu nume ca „Lumina”, „Speranta” sau „Ciocarlia”, aceste trenuri se napustesc de-a lungul tarii intr-o retea. Arata mai degraba ca avioane supersonice, sunt confortabile si extrem de precise. Chiar daca fiecare tren costa mai mult de 40 de milioane de dolari, acest tip de transport este rentabil in Japonia, avand in vedere numarul de locuitori.
   Fiecare linie are un nume: Tokaido, Tohoku etc. In cei peste 40 de ani de la lansare, reteaua de trenuri japoneze de mare viteza a transportat mai mult de 6 miliarde de pasageri fara vreun accident major. O alta mandrie a retelei japoneze este frecventa foarte mare a trenurilor. De exemplu, cel putin 6 trenuri pe ora opereaza intre Tokyo si Osaka in timpul zilei. Trenurile Nozomi, adica Speranta, fac circa 2,5 ore intre Tokyo si Osaka.
   Calea ferata este diferita de cea a trenurilor de mica viteza. Trenul poate fi comparat cu un avion. Scaunele sunt asemanatoare, dar sunt mai joase, si nu au centura de siguranta. Trenul ruleaza insa atat de lin, incat nici nu este nevoie de centura.
   Accelereaza pana la 100 km/h intr-un timp foarte scurt, dar pana la iesirea din oras viteza nu este foarte mare, nu datorita sigurantei, ci datorita faptului ca sunt multe curbe, pana ajunge sa mearga in linie dreapta.
   Nu poti simti ca trenul acceleaza, doar se sesizeaza cresterea vitezei. Momentul este sesizabil numai daca-i dai atentie. Altfel, deplasarea este aproape magica. Zgomotul este redus, datorita faptului ca panourile din aluminiu din care este construita cabina au forma de fagure.
   Pe linia Komodo, trenurile nu inconjoara muntii, ci trec prin ei, printr-un sistem de tunele. Deplasarea este atat de rapida, incat simti ca-ti pocnesc urechile din cauza schimbarii rapide a presiunii aerului.
   Noua generatie de trenuri, N700, va avea un consum de energie mult mai redus decat predecesoarele. Aceasta este posibil datorita calitatilor aerodinamice si a sistemului de basculare care permit sa nu se mai piarda viteza la curbe. Sofisticate amortizoare antisoc vor face calatoria mai lina si mai linistita. Se cauta permanent solutii ca impactul asupra mediului sa fie cat mai mic, botul foarte lung si fanta circulara transversala dandu-i avansate calitati aerodinamice si de reducere a zgomotului.
   Japonezii au de ce sa se mandresca cu bullet train-ul lor. Este cel mai confortabil, modern, chipes, cel mai constant tren din lume.
   In timp el a devenit un mod de viata, in Japonia calatoria devenind la fel de importanta ca si destinatia.
   Turistii straini au la dispozitie informatii despre mersul trenurilor japoneze pe www.japanrail.com. De la luciosul Shinkansen, la aglomeratele linii de navetisti, sau serpuitoarele linii montane, Liniile Ferate Japoneze sunt responsabile sa va duca acolo unde doriti, exact in programul pe care vi-l faceti. Pe baza unei plati efectuate la un agent de turism autorizat, biletul se schimba in Japonia cu un permis de calatorie, care va permite deplasarea pe oricare linie.
   In Japonia trenul este cea mai buna optiune de calatorie, daca vrei sa vezi si locurile, sa te opresti si din oras in oras, bandu-ti linistit cafeaua, in timp ce Muntele Fuji trece zburand prin dreptul ferestrei tale.
   
   TGV-ul, record de viteza in Franta
   
   574,8 km/h. Acesta este recordul de viteza pe linii conventionale, stabilit in 3 aprilie 2007, in Franta.
   In Franta exista o retea de linii pe care circula TGV-uri, cu viteze de circa 300 km/h. Acestea sunt vitezele comerciale actuale. De la primul tren portocaliu TGV Paris Sud-Est, inaugurat in 1981, reteaua s-a extins. Astfel, in 1989, a aparut cenusiul TGV Atlantique, numit astfel, deoarece ofera serviciile TGV de-a lungul coastei Oceanului Atlantic, fiind si o legatura cu alte linii, cum ar fi AVE (un TGV al Spaniei).
   TGV Réseau nu se deosebeste vizual de TGV-ul Atlantique. Legand Parisul de sudul tarii, trece prin munti, iar cabinele pasagerilor sunt presurizate. Asta, pentru ca, urcand repede, si trecand prin multe tunele, urechile pasagerilor pot fi afectate. Este primul tren din lume presurizat. Acest tren a fost inaugurat in 1993.
   Din mai 1994, Eurostarul face legatura, prin Tunelul de sub Canalul Manecii, intre Londra si capitalele Frantei si Belgiei. In tunel viteza este de circa 125 km/h, iar o calatorie Londra-Paris dureaza 3 ore. Acest tren ofera un confort si un farmec asigurat de putine alte trenuri din lume. Calatoria este deosebit de linistita si lina, si chiar si la intrarea in tunelul lung de 38 de kilometri, iar singura deosebire resimtita e intunericul.
   Pe linia dintre Paris si Lyon s-a ajuns la un moment dat la punctul de saturatie, cand trenurile circulau la interval de 3 minute. O solutie salvatoare a fost TGV Duplex, practic doua TGV-uri suprapuse. Acestea au o capacitate cu 45% mai mare ca un tren obisnuit, iar restul performantelor sunt nesemnificativ afectate.
   In 1996 TGV-ul Thalys face legatura Frantei cu Belgia, Germania si Olanda.
   La 28 noiembrie 2003, TGV a sarbatorit primul miliard de calatori de la inceputurile sale, in 1981. Al doilea miliard este asteptat pentru 2010.
   Trenuri asemanatoare TGV-ului circula si in alte tari, precum Coreea de Sud, sub marca KTX, in Spania - AVE si in Statele Unite ale Americii.