Viata si invataturile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Sfanta noastra Biserica, la 29 iunie praznuieste pomenirea Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli Petru si Pavel, cei dintai pe scaun sezatori si propovaduitori ai Evangheliei lui Hristos. Cine dintre fiii Bisericii noastre nu a auzit de numele lor? Cine nu a citit cat de putin despre viata lor? Cine nu s-a indulcit de invataturile lor cele folositoare de suflet, care se citesc si se canta in toate zilele prin sfintele biserici?
    A vorbi dupa vrednicie despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel, acesti mari stalpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputinta pentru noi pacatosii, deoarece numai Dumnezeu stie ostenelile, chinurile si nevointele pe care le-au depus ei la propovaduirea Sfintei Evanghelii, dupa inaltarea Domnului la cer.
   Pe Sfantul Apostol Petru l-a odraslit Betsaida Galileii, fiind fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei si fiu al lui Iona pescarul. Adancurile invataturilor omenesti, neavand de la cine le invata, Simon-Petru, caci asa se chema inainte de alegerea sa, a ramas fiu credincios al tatalui sau, care l-a deprins de mic sa prinda peste in apele lacului Tiberiada, pentru a-si castiga painea cea de toate zilele. Aici, pe malurile Tiberiadei, s-a nascut, a copilarit si a crescut Sfantul Apostol Petru. Aici a deprins el mestesugul pescuitului. Aici a invatat el a vasli pe valuri, a carmui corabia, a infrunta furtunile, a arunca undita in apa, a carpi mrejile, a rabda truda, a suferi de foame si de sete sau a astepta fara somn, nopti de-a randul pana putea sa pescuiasca ceva.
   Apoi, casatorindu-se si auzind ca Sfantul Ioan propovaduieste despre Mesia, a primit de la el, impreuna cu Andrei, fratele sau, botezul pocaintei in apele Iordanului, nestiind ca aproape de casa sa, in cetatea Nazarethului, locuieste Acela care avea sa fie Dascalul si Invatatorul sau. Si iata ca vine Hristos cel mult asteptat. Iese la propovaduire, trece prin Capernaum si prin Betsaida, coboara la malul Tiberiadei, cauta corabia lui Iona Galileeanul, afla pe Petru, il cheama la Sine, ii schimba numele din Simon in „Chifa“, care se talcuieste „Piatra“ sau Petru si astfel il face pescar de suflete omenesti, sau „vanator de oameni“, cum i-a zis Mantuitorul, cand l-a chemat la apostolie. Din ceasul acela, Petru isi lasa casa si sotia, isi lasa patria si corabia in voia Tatalui, se alatura lui Hristos si devine cel mai ravnitor apostol.
   La picioarele Domnului a invatat Petru adancul teologiei. Aici a auzit cuvinte nemaigraite vreodata de om, a vazut minuni nemaiauzite pe pamant, a simtit bucurii nemaicunoscute pana atunci de muritori. Din
   aceste pricini, Petru a crezut ca Iisus este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Matei 16, 16), pe Care
   marturisindu-L a primit de la El cheile imparatiei cerurilor, adica puterea de a lega si dezlega pacatele
   oamenilor (Matei 16, 19).
   Dupa pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Petru, verhovnicul celorlalti apostoli, se umple de nespusa ravna si putere de Sus; leapada frica, arunca valul indoielii, lasa toata nestiinta si incepe primul a vorbi despre Hristos in adunari, pe strazile Ierusalimului, in templul lui Solomon. Peste tot invata, face minuni, vindeca bolnavi, mustra, sufera inchisoare. Si asa, predica Evanghelia fara odihna in Ierusalim, in Samaria, in Iope, in Lidia si ajunge pana la Roma unde, apoi, este rastignit cu capul in jos, in timpul imparatului Nero, dupa dorinta sa, zicand ca nu este
   vrednic sa fie rastignit asemenea lui Hristos. Sfintele sale moaste se pastreaza, dupa traditie, in biserica Sfantul Petru din Roma.
   Sfantul Apostol Pavel era tot evreu de neam, nascut in Tarsul Ciliciei (Turcia de astazi), care, mai inainte de a crede in Hristos se chema Saul. A crescut de mic la picioarele unui mare invatat iudeu, anume Gamaliil. De la el a invatat Pavel adancul scripturilor, talcul proorociilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David si sfintenia templului, pentru care era plin de atata ravna.
   Sfantul Pavel a facut trei calatorii misionare impreuna cu Varnava, cu Sila, cu Marcu, cu Luca si cu Timotei, propovaduind ziua si noaptea, cu timp si fara timp, vestea cea buna, mai intai in Antiohia, in Cipru; apoi in Asia Mica, in Pamfilia, Frigia, Galatia cu cetatile Listra, Iconiu, Derbe, Milet si Efes, unde a patimit multe de la pagani si iudei. Apoi, indemnat de Duhul Sfint (Fapte 16, 9) a trecut in Macedonia si in Ahaia (Grecia), propovaduind in cetatile Filipi, Bereea, Tesalonic, Corint si Atena, unde a grait de pe inaltimile Areopagului si a uimit pe inteleptii ei.
   Intarind cu multe minuni cele propovaduite de el, a randuit in toate cetatile preoti si episcopi la bisericile intemeiate printre pagani, precum pe Timotei la Efes si pe Tit in insula Creta. Apoi marele Apostol Pavel s-a suit
   pentru ultima data la Ierusalim, unde a fost prins de evrei si tinut in lanturi si in temnita peste doi ani. In cele din urma, la cererea sa, a fost dus cu mari primejdii la Roma, predicand si aici Evanghelia mantuirii inca doi ani „cu a sa cheltuiala“. Iar in anul 64 dupa porunca aceluiasi tiran, Nero, a fost prins si i s-a taiat capul, in Roma. Si asa s-a savarsit vasul cel ales, Pavel, Apostolul neamurilor, lasand in urma sa nenumarate biserici si episcopii, impreuna cu paisprezece epistole apostolesti pline de dumnezeiesti invataturi. Dupa traditie mormantul sau se afla la Roma, in biserica „Sfantul Pavel din afara zidurilor“.
    Mare este praznicul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, caci praznuim pe doi dintre cei mai ravnitori si mai curajosi apostoli, pe Petru cel foarte ravnitor si pe Pavel, vasul alegerii, cum il numeste Hristos. Petru era un pescar galileean sarac, chemat de Domnul impreuna cu fratele sau mai mare, Andrei, Care le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El (Marcu 1, 17-18).
    Sfintul Apostol Petru a facut si el, ca om, doua pacate mari. Cand a auzit ca Hristos va primi de bunavoie moarte de cruce pentru mantuirea lumii, el, neintelegand taina mantuirii si adancul dragostei lui Dumnezeu, L-a luat pe Domnul la o parte si i-a zis: Milostiv fii Tie, Doamne! Sa nu-ti fie Tie aceasta! Atunci Domnul, stiind ca Satana l-a amagit, l-a mustrat, zicand: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti, ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei 16, 21-23).
   Al doilea pacat al lui Petru este lepadarea de Hristos in timpul mantuitoarelor Sale patimi, din cauza fricii. Ca ii spuneau iudeii, cand erau in curtea lui Caiafa: Si tu erai cu Iisus Galileeanul? Iar el de trei ori s-a lepadat, zicand: Nu cunosc pe omul acesta (Matei 26, 69-75). Apoi, cand a cantat cocosul si-a adus aminte Petru de cuvintele Domnului si, iesind afara, a plans cu amar.
   Cumplit este pacatul lepadarii de Dumnezeu, al lepadarii de credinta, de Biserica, de Cruce, de icoane, de sfinti si de Sfintele Taine! Cumplit este pacatul si amara suferinta celor ce se leapada de dreapta credinta si merg la secte. Cand si cine le va da lacrimi sa-si planga acest pacat cu amar?
   Dupa inaltarea Domnului la cer, Sfintii Apostoli au primit puterea Duhului Sfant si au plecat in toata lumea sa vesteasca Evanghelia mantuirii si credinta in Iisus Hristos. Atunci si Sfantul Petru a inceput sa semene cuvantul Evangheliei, mai intai in Ierusalim si in Samaria. Apoi, dupa ce i-au prigonit iudeii, a vestit pe Hristos in Bitinia din Asia Mica si mai ales in Italia, pe timpul imparatului Nero, care l-a rastignit pe cruce. De la el ne-au ramas doua sfinte epistole, prin care ne invata calea mantuirii si voia lui Dumnezeu.
   Sfantul Pavel a semanat intai credinta crestina pe pamantul Europei. Ucenicii lui au ajuns apoi in peninsula Balcanica, si pana la nord de Dunare. Iar la gurile Dunarii a vestit pe Hristos, Andrei, fratele Sfantului Petru. Predicile si invataturile Sfantului Pavel sunt moralizatoare, adanci, pline de mangaiere si foarte folositoare de suflet. El predica pe Hristos atat prin viata sa sfanta, sme­rita, ingereasca, cat si prin minunile care le facea si prin frumusetea cuvintelor sale.
   In tara noastra Sfintii Apostoli se bucura de o mare cinstire. Nenumarate biserici s-au zidit in numele lor, printre care si Manastirea Cetatuia din Iasi. Numerosi sunt si bunii nostri crestini care le poarta cu cinste numele. In
   bisericile noastre credinciosii sunt dornici sa asculte Sfanta Liturghie, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine dupa postul Sfintilor Apostoli si sa cinsteasca pe marii vestitori ai Evangheliei, Petru si Pavel.
   Sa urmam invataturile Sfintilor Apostoli, sa le citim viata, epistolele si acatistul lor, ori de cate ori suntem in necazuri si ispite. Apoi, sa ascultam de pastorii Bisericii si de preotii pe care ni i-a randuit Dumnezeu, caci fara Biserica si fara preoti nu ne putem mantui. Feriti-va de tot felul de eretici si sectanti care dezbina casele, satele si unitatea noastra duhovniceasca si urmati invataturii Domnului Iisus propovaduita de Sfantii Apostoli Petru si Pavel. Numai preotii sunt datori sa vorbeasca cu ei. Sa ascultam, sa ne rugam, sa iertam, sa cerem sfat, sa crestem copiii in frica Domnului si ne vom mantui cu siguranta.
   Spune in viata Sfantului Petru ca, pe cand Nero prigonea pe crestinii din Roma, el fugea noaptea afara din oras. Dar un om dumnezeiesc, care semana cu Hristos, mergea repede in cetate. Atunci l-a intrebat Petru: „Unde mergi, Doamne?“ „Ma duc sa ma rastignesc a doua oara!“ a raspuns El. Era Mantuitorul! Deci Petru a luat curaj, s-a intors, a fost prins de imparat si rastignit pe cruce pentru Hristos.
   Deci, si noi crestinii, sa nu fugim de suferinta, de necazuri, de greutati si de moarte pentru Hristos, ci sa-i cerem ajutorul in tot ceasul, ca suntem copiii lui Dumnezeu si ucenicii Sfintilor Apostoli.
   Fie ca, prin rugaciunile lor, sa se intareasca credinta in lume, sa ne dea Domnul pastori buni, devotati pentru Biserica si Evanghelie, iar noua tuturor mantuire! Amin.
   Protopop Dr. Pompiliu DINU
   Protoieria 3 Capitala